banca părăsită, de vreme roasă, este uitată
mașina străzii trece cu fum, încă gros
aplecată o floare ruptă, sprijină gardul
inima îmi stă singură, numără toamne
strig tăcerea care îmi acoperă glasul
palmele le orândueisc în cuvinte scrise
așez trei boabe de cafea pe-o carte de joc
tai felii de pâine în șapte zile, mă împărtășesc
în ceasul luminii bat, el face mult zgomot
sfârșitul lunii nu-mi ajunge, să mă încălzesc
ciorapul de călcâi îl deșirez, altul să poată merge
nimeni nu mai cântă, decât ușa liftului trântită
caligrafic, ceasuri din puncte pe tavan desenez
iubirea nu știe să mă găsească, nu mai visez
în stație mă uit și mă ninge ca om de zăpadă
copii aruncă cu visuri pe fereastră, fulgii au zburat
paharul s-a uscat într-o picătură mică de apă
am setea rămasă de tine în mine, te doresc
ușa nu se aude, telefonul tace, eu nu mă trezesc
la capătul orașului ea se uită tristă, aștept
de ce nu toate drumurile se întâlnesc?
în coloane îmbracă lumina trupului meu
m-am uitat într-o duminică, epocă trecută
pune voal viu cu semne de viață pe mine
crește trecutul în mine, pentru un prunc în viitor
în rugină de timp găsesc roșul sângelui
nu vreau zbatere și dorințe, fără cu un tine
în noapte, după care răsar să te văd, mi-e dor
limpezimea apelor sufletului meu așteaptă
corabia vieții tale să viziteze al meu port
ancora nu va mai rugini niciodată
plină de viață mă va duce în inima focului tău
poarta se va deschide și buzele se vor
albă față de masă și cerceaf fără cute aștern
pun stele pe cer și un corn de lună
am așteptat o zi și-o noapte, de viață
albă marmură am îmbrăcat, sunt în dormitor
te simt în gând, în trecut, în prezent și-n viitor
m-am strecurat în viața ta
încet pe nevăzute
eu cu tristețea mea
am cu mine mica mea avere
durerea inima și sufletul
e mic bagajul meu
este sărac
am însă bogăție de iubire
prin șoapte-litere frumoase
în ele am pus sentimentele mele
răsad ieșit prin flori de câmp
prin codrii de brazi fagi și stejari
am pus poeții ție dragi
capriciile mele le-am dat jos
nu am luat nimic cu mine
totul dar pentru tine
să nu alungi darul meu sărac
este tot ce am
și...
am trudit pentru ele
am sculptat pictat și desenat
prin cuvinte
chipul tău într-o mie de fețe
toate frumoase strălucitoare
cu mare răbdare și nădejde
le vei primi?
ai plecat uitând să vorbești
cu versul buzelor tale
știu că suspini în asfințit
cu privirea pierdută
nemuritoare
și totuși sunt
clipele tale uitate-n mine
tu porți oglindă de...
timpuri trecute
în dezamăgiri
visuri neîmplinite
iar acum gândești
obosită
că drumul tău
va fi
de neîntors
spre mine...
de ce?
singură noapte și zi
dimineța plină de rouă
seara uscată de soare
asteaptă
să vină să se așeaze
un el și o ea
purtătoari de universuri
versuri
rânduri vesele sau triste
ei citesc
copacii de pe umeri
mulți ani...
uitare în jos au
la cei de pe bancă
dar ei sunt...
trecători prin lume
și totuși lasă
pe banca bătrână
din sufletul lor ceva.
vitralii pun
pe tine
cuptor încins
suspine
genunchi
ce bat podeaua
mi-e dor
mâna pune
capete de puncte
atinge
în univers
a ta
tresărire în extaz
trăire
așteptă...
mai vreau
lumină blândă
caldă
taine învaluie
tresăriri în amintiri
portul tău
chiar vechea barcă
o macara care pare ruginită
trotuar
borduri
un șanț ce se sapă
pescărușul țipă
fereastra trecutului
spre ape
mâna sprijină ușor
amintirea trecută
manânci puțin
observ
ești albă
chiar prea albă
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorel Muha, adresa este: