Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Silvana Andrada Tcacenco

Lista completă, pagina 5

Martorul visător

Ai atâta ploaie-n tine,
Trec visările-n obsesii,
Ca o dimineață-n sine,
Dinspre-a nopților regresii,

N-am aflat de mă iubești,
Tu iubire ireală,
Fug de tine prin povești,
Pari un personaj de smoală,

Nu o zâna, ci o pală,
Într-o toamnă greu ploioasă,
O nevindecată boală
Dintr-o lume nefrumoasă

Care te dorește mult,
Mult mai mult decât poți duce,
Numai țipete ascult,
Schimb acele legi caduce

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roma

În pietrele cu care se hrănește timpul,
Stă înfierat trecutul, condamnat
La neuitare.

Sub fiecare piatră nemișcată,
Măcar o picătură
Dintr-o disperare,
Leagă cu sânge,
Amintirea celei ce,
Înc-o mai plânge.

Scârțâie piatra ca o dușumea,
De vremurile care au trecut
Fugind pe ea,
Zăvorul zace tras,
Spre nicăieriul
Dintru acel fără de țel rămas
Și baricade, da, cumplite baricade
Încovoiate stau
Pe drumul de parade...

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roma

În pietrele cu care se hrănește timpul,
Stă înfierat trecutul, condamnat
La neuitare.

Sub fiecare piatră nemișcată,
Măcar o picătură
Dintr-o disperare,
Leagă cu sânge,
Amintirea celei ce,
Înc-o mai plânge.

Scârțâie piatra ca o dușumea,
De vremurile care au trecut
Fugind pe ea,
Zăvorul zace tras,
Spre nicăieriul
Dintru acel fără de țel rămas
Și baricade, da, cumplite baricade
Încovoiate stau
Pe drumul de parade...

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aici

Doamne, această vineri, infernal de tristă,
În care neajutorat implor, rezistă
Iisuse! Toate le vom duce,
Eliberează-te de cuiele din cruce!

Dar la ce bun, cu ce folos,
Tu omul cel mai luminos
Să te mai dărui pe pământ,
Acelora ce nu au sfânt

Nimica?
Mă dezmiardă frica
Cu ghearele de aspri spini,
Iisuse numai cei puțini

Au mai rămas
Sa ducă-n spate limbile de ceas,
Ca pe tăioase cruci
De umbre, peste cojile de nuci;

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ador

Iubesc acest pământ de vise și durere
Și nu-l lovesc,

Iubesc această viață de chin și renunțare
Și n-o rănesc.

O flacără e viața,
Tu un flutur
Și flacăra te-ademenește
Și zbori, visând, crezând în ea,
Dar focul ei te mistuiește,

Un fum e viața,
Se ridică spre cer, apoi se pierde-n efemer,

Parfum e viata,
Se naște din floare, cerșește vis și moare,

Un vis e viața,
Se naște- n noapte și piere- n ale zorii șoapte,

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șipotul fântânilor

Cetățile au astăzi, doar porți desferecate,
Pietrele gem sub pașii străinilor de azi,
Sunt lumile zidite pe ziduri deșănțate,
Din turnuri de veghere nu poți decât să cazi,

Uitările sunt suflete, fără de pământ,
Doar cerul a rămas, albastru de trecuturi,
Călușul de tăcere, ca unic legământ,
Tot șipotul fântânilor l-a amuțit în ciuturi,

Bătrân e legământul din pasul care crește,
Din parele impare alege orb cu rândul,
Geneze versatile în mine cuibărește,
Cât pot iubi cu trupul, cu sufletul, cu gândul;

Din eșafodul firii scântei încă mai cad,
Ard până în cenușă fâșiile de zi,
Arzi omule din mine ridica-mă să ard,
Simt dor sfâșietor, să pot adânc a fi,

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina cea mare

Sublimă această bună vestire,
Că viața mai are deplină iubire
De dăruit;
În muguri, câte un infinit
Izbucnește cu-aceeași putere,
Ca răspuns la propria-i durere

Și fiece fir ce răsare
Pe câmpuri de iarbă, nu-i întâmplare,
Sunt fire puternice și fire firave,
Vivace și crude sunt fire bolnave
Pe toate le naște spre vindecare
Puterea luminii din Lumina Cea Mare.

Sublimă această iubire de viață,
Răbdarea aceasta de-ai face față
Menirii...
Miracolul acesta pur al iubirii
Te poate renaște din noapte și ger,
Speră făptură! Cum însămi eu sper,

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uitare

Câteodată uit,
Uit totul,
Uit rotund,
O uitare precum un fruct
Al pasiunilor pierdute,
Cu gust de timp mohorât

Și atunci o zăresc cum fuge
Clipa despletită,
Pe un maidan al părerilor de rău,
Julită de trecut,
Desculță‎ de prezent,
Tânără de viitor,
Chicotind ca vântul,
La un singur oftat secundă
De miezul sufletului,
Pe ceasul acelorași lacrimi,

O prind din urmă,
De umerii ei mici

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Contemporaneitate

În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele,
În care timpul face destăinuiri prea grele,
Înaintez cu teamă pe-un câmp minat cu vise
Iar pasul mi-e tăcerea exploziilor permise,

Ciulinii defăimării credințelor lumești
Precum balauri sadici din cartea de povești
Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii
Reducții prea absurde în matematica poveștii;

Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș' pe buze,
O sevă ce prin sine urmează să acuze,
Zdrobită în candoarea acelei dăruiri
Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri

Și sigura sunt astăzi că aș fi ars pe rug,
Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug,
Eretica din mine și azi se pierde- n clipe
Tot așteptând sa-i crescă albastrele aripe,

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pământul ce cuvântă

Ma tem exclusiv de lipsa de teamă,
De încrederea oarbă în al altora sine,
De frauduloasele treceri prin vamă
Din ceea ce ești spre a trece în tine,

O lipsă de teamă precum o turbare
Transmisă genetic din tată în fiu,
În inumană destrăbălare
A lumilor noastre întru pustiu,

Rușine și teamă, lipsite din noi
În cea mai frumoasă lume de bine,
Nevoi scufundate în vis și noroi,
Preludiul ratat care veșnic revine

Și nu mă-nspăimântă eclipse și moarte,
Pe ceruri, pe visuri, pe umbre, pe ploi,
Atât cât caderea în propriul departe,
Ce-așază veșminte pe oamenii goi,

[...] Citește tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 8 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Silvana Andrada Tcacenco, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook