Lista completă, pagina 5
Temeți-vă
O moarte din o mie de tăieturi
Este umblarea omului pe pământ.
Liberi suntem doar în pruncie,
Până când niște părinți ne învață
Cum este să iubești din frică:
"Temeți-vă de Dumnezeu și... dați-I slavă!"
Citiți și răscitiți cartea aceea neagră
Despre care spuneți că
Este bine s-o aibă oricine în casă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Frunza care ți-am fost
Poate că nu am curajul
De-a fi ca aceste frunze,
Pe care le duci la buze
Desfăcându-le corsajul.
Dintre șoaptele ascunse
În alcovul meu de gânduri
Păstrez doar câteva rânduri
Cu un ac de păr străpunse.
De departe cea mai crudă
Lege, care ne constrâge,
Este că nu mai poți frânge
Frunza care ți-am fost nudă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura, deocamdată...
Am doar gura deocamdată,
Dintr-o poza decupată...
Gura-ți lacomă și iute,
Gura-ți molcomă m'asmute.
Gura ce imi stinge dorul
Și mă lasă să-mi iau zborul
Tocmai sus, în larg de cer,
De m-ndeamnă să-ți mai cer
Mirul buzelor... (din gând...)
Mă sfințeste alunecand
Către-anafura din mâna...
Să te recunosc Stăpană..!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul de final
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preț de dragoste și dramă
Plăsmuit de alchimie.
Nu vreau nicio părtășie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.
Cu nespusă viclenie
Inchiziții mă reclamă,
Le desfid căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.
O să mor în poezie.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mimez că exist
Mă biciuie floarea de gheață,
Dușmană lovește-n obraz,
Obidă-mi aruncă în față,
Dar eu nu mă plec de grumaz.
Furiilor iernii livide
Ce-și târâie brâu-n noroi,
Opun cetele crisalide
De fluturi ce pleacă din noi.
E iarnă ca-n filmele mute,
Și, iată, uimită asist
Zăpezi fără noimă cernute,
Sub care mimez că exist.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul de final
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preț de dragoste și dramă
Plăsmuit de alchimie.
Nu vreau nicio părtășie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.
Cu nespusă viclenie
Inchiziții mă reclamă,
Le desfid, căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.
O să mor în poezie.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversare
Pe mine toamna m-a zvârlit din trup,
Ca pe o pasăre imaginară,
Și n-am vrut vraja ploii să-ntrerup,
Ci am lăsat-o-n mine să compară
Cu toate frunzele-n alai nebun,
Eu îi sunt toamnei lacrima amară
Și asfințitului doar mă supun,
Când e de căpcăuni însângerat,
Cu mâna aurul din pomi adun,
Să fac coroană celui adorat.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de dor
Ce-i ia dragostei povara
Dorului? Nimic nu poate!
Depărtarea, tutelara,
Are lanțuri ca de moarte.
Slove scrise, decriptate,
Ne sunt singure comoara...
Ce-i ia dragostei povara
Dorului? Nimic nu poate.
Când topită va fi ceara
Și sigiliu pus pe toate,
Racilele expiate,
Ștearsă îmi va fi ocara!
Ce-i ia dragostei povara?
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unicul privilegiu
Ce fel de primăvară e și asta
În care ochii noștri-s înnorați?
Coame de dealuri își arață țeasta
De sub copacii negri, dezbrăcați.
Cuvintele răzbat prin întuneric
Drept privilegiu celor condamnați
De a trăi ca stelele, feeric,
Iubind, la ani-lumină depărtare,
Înlănțuiți într-un limbaj homeric,
Al buzelor surprinse-n delectare!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădure de salcâm
Treci de pădurea de cucută!
Rămână-n urmă-amară, mută,
Și mută-te între parfumuri
De flori, care atârnă-n ramuri...
Parfum de floare de salcâm
Din păr îți picură pe sân,
Și ne cuprinde împreună,
La ceasul zorilor se-ngână.
Pădure de salcâm, curată,
În dar, de drag mi-ai fost lăsată,
Să mă învețe din miros,
Să văd frumosul mai frumos.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mioara Anastasiu, adresa este:
