Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Marioara Vișan

Lista completă, pagina 5

Inocență

Într-o joacă de copil
stai ascunsă și zâmbești
toți aplaudă când râzi
chiar de nu știu cine ești.
Azi alergi în câmp de vise
din cireșe-ți faci cercei
peste timp arunci povara
de a fi cu anii grei
umbra ți-o aduci aproape
pașii tăi mărunți pe ape
ce încă se mai aud
desenează curcubee
pe nisipul cald si ud.

Valurile înspumate
în care vei înota
azi îți par doar stropi de soare
marea toată e a ta.

Într-o joacă de copil

[...] Citește tot

poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninsori pe incandescența vieții

Ninge iar pe aleea cu castani ce-am pastrat-o in suflet.
Florile, lumânări incadenscente, se sting încet,
una câte una, atunci când fulgii mari și plini
de povara anilor ce am strâns în norii vieții,
încearcă să le sărute flacăra.
Florile de castan ridică întrebător petalale iernate,
nu se opun sărutului purificator și înghețat.
Pentru gingășia albului atrăgător de fulgi de nea,
plătesc nemurirea cu frigul îmbrățișării ucigașe.

Ninsoarea acoperă până la ultima frunză,
castanul falnic ce îmi străjuia copilăria.
Frigul mă cuprinde purtându-mă în împărăția uitării,
imobilitatea ghietii ascunde o inimă de castan.
Acea micuță inimă roșie, ce uneori se desface în două,
nu are putere să se opună sărutului alb al timpului.

Castana ce în copilărie îmi zâmbea
din inchisoarea incandescentă și țepoasă a vieții ce mă aștepta,
azi, s-a transformat în țintirimul anilor spulberați

[...] Citește tot

poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revenire

Uneori gândurile o iau razna spre pădurile din poveștile cu codri de argint.
Alerg să le prind din urmă dar pădurea deasă și virgină îmi râde în nas
Tu chiar crezi că poți reveni la umanul din tine fără să daunezi grav
sănătății celor ce aleargă să schimbe argintul meu în prețioasa zgură a facerii?
Mă întreabă un brad înalt scrijelindu-mi conștiința cu mii de ace argintii.
Eu nu spun nimic, nu mai cred în nimic, vreau doar să nu rămân fără gânduri.
Ce ar măcina creierul meu în restul timpului din clepsidră dacă ele,
gândurile, nu ar reveni în nisipul timpului.
S-ar lăsa să cadă fir cu fir, prin gaura cheii de la ușa blindată a marii treceri dincolo de zgura facerii.
Ar umple paharul cu iluzii, clipă cu clipă, pentru ca atunci când e plin să ni se toarne pe gât.
Dacă nu alunecă, ni se dau și câteva lacrimi să înmuiem durerile din gâtlejul clepsidrei.
Așa se poate reveni din nou la viață și iar contăm, fir cu fir, clipă cu clipă
Revenire după revenire în aceași pădure de argint unde eu
alerg să prind gândurile din urmă, dar ele, gândurile nu se lasă prinse.
O iau razna prin hățișurile vremii de apoi unde revenirea nu mai e la ea acasă.

poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caruselul vieții

Te învârți uneori într-un ritm frenetic
Printre oameni idei și flori cu parfum de dor.
Uneori doar o clipire de gând te amețește
să urci în caruselul vieții unde nu există calești,
nici caiuti, inorogi înaripați elefanți sau vise,
doar speranțe, idealuri, dorinți, stau ascunse
printre lanțurile ce-ți infăsoară sufletul plăpand
speriat de vuietul trădărilor din piatra filozofală.

Când și când, o sclipire de indiferentă a inimii
dă posibilitatea întreruperii ritmului amețitor
al caruselului anilor pierduți. Atunci, în secunda de răgaz
a existenței, în sfârșit devii ființa care ești,
nu cea care au șlefuit-o cei ce te-au amăgit să urci în carusel,
spunându-ți că viața e o furtună fără început și fără final.

Închizi ochii,
imensul clopot al celor ce -și strigă cu un dangăt neputința

[...] Citește tot

poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haina cuvântului

Ce straniu gol în liniștea dintre imagini de timp uitate în valiză
am purtat-o prin anii existenței perene
mă asurzește profunzimea necuvintelor ce stau ascunse pe foaia albă
se cred fantome, ele cuvintele
chiar au devenit fantome din cauza tăcerii dintre noi
nu-mi urlu neputința de a îmbrăca frumosul în haina cuvântului
zi de zi cos literele una de alta cu emoția risipirii de mine
nu toate hainele cuvinte ce le creez îți îmbracă sufletul.

Poate sufletul tău nu e pe măsura creației mele
nu am făcut școala stilistilor în arta scrisului pe măsura celor inteligenți
am doar școala vieții la care mulți se cred premianți
pentru că știu să coase cuvinte ce uneori nu le înțeleg nici ei în profunzime
asta nu-i împiedică să desconsidere efortul meu de a coase cuvinte din boabe de roua
nu vreau să ajung mare creator de modă în arta scrisului
visez să nu mai simt atât de pregnant acest gol din liniștea dintre imagini
care imagini? Deschide cartea vieții și privește foia albă a timpului neînceput
Spune-mi ce vezi? Trecut, prezent?
vei vedea doar viitorul ascuns în haina de cuvinte fantomă
destinul îți pregătește garderoba pentru suflet. Nu pierde acul timpului.

poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 5 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Marioara Vișan, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook