George Ioniţă

Ceas de toamnă

ceasul, tomnatic măsoară orele,
grăbită-i acum ziua s-apună,
se-ntrec în zbor rândunelele,
se strigă, se-adună...

nori cenuşii dau năvală,
pe cerul tot mai aproape,
incurabil, atinse de boală,
frunzele ning,
căci stiu că n-or să mai scape.

vor pluti aşa... spre oriunde,
desprinse de vântul tăios.
singuratice poteci, până unde
paşii mei veţi purta,
prin aerul acesta greţos?

poezie de George Ioniţă (august 2015)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un peron acoperit de seară

Se-nalţă printre fumuri de ţigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Şi tu priveşti tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nşiră la peron...

Ai vrea să pleci departe, fără ştire,
Să uiţi aici săracu-ţi geamantan,
Cu tine doar, să iei o amintire,
În căutare să-ţi fie talisman...

Trenul să gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărţire
Pe un peron acoperit de seară.

poezie de George Ioniţă din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gara Titu

trenuri trecând trist
prin gara asta mică şi roşie
gar-gară
aş spune
aici peronu-i pustiu
şi doar vântul rostogoleşte
o hârtie
paralel cu linii paralele
care se duc
se tot duc
până unde
ştiu numai ele

e târziu...
luna se stinge încet
şi apune
iar eu pe nimeni nu am să conduc
pe nimeni să aştept
fantome se pierd sub valul de ceaţă
dă-l dracu de tren

[...] Citeşte tot

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi primăvară

Păsările călătoare
S-au întors iarăşi la cuiburi
După ce-au zburat pe mare
Şi s-au întrecut cu valuri

Înşirate pe o sfoară
Pe balcon se-ntrec în triluri
Parcă-mi vine-o sărutare
Să le dau pe cioc pe pufuri

Auzindu-le cum cântă
Unui cireş bătrân şi strâmb
Floarea-i s-a deschis îndată
Şi a albit colo pe dâmb

Eu le privesc stând nemişcat
După geam să nu le sperii
Azi mi-e chipu'-nseninat
De minunea primăverii

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi acum...

şi acum îţi port în gând tablourile
ca într-o expoziţie ambulantă
în care intru doar eu
să-ţi ating sufletul
sufletul tău împrăştiat
în iarna descoperită împreună
când zăpada ne acoperise trupurile
şi se întindea până la marginea lumii
când păsările uitaseră să mai plece
tu ocrotindu-le acolo sub linii multicolore
n-am să înţeleg niciodată de ce
aveau ciocurile atât de mari
şi aripile întinse ca nişte umbre
şi ghearele...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz

n-am crezut vreodată că iarba
poate fi aşa de albastră
cerul senin de un verde crud
că zborul păsărilor coboară atât de jos
încât poţi să-l atingi
şi vântul se încurcă prin şuviţele tale blonde
acoperindu-ţi ochii
cu ultima lui adiere
odihnindu-ţi privirea
când albastră când verde
că zâmbetul tău
poate alunga toată tristeţea lumii
punând în loc un strop de fericire
în clipa asta-n care se comprimă
minute
ore
ani
chiar şi o viaţă

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ninge afară şi viscolul bate
o iarnă se-aşterne-ntre noi
tu eşti undeva departe
eu singur aici
răsfoind teancuri
de albe foi

urmele tale s-au şters
uitate îmi sunt amintirile
nici cuvinte nu am
să aşez într-un vers
căci azi
străine-mi sunt muzele

aş pleca pe un drum
să ştiu că duce la tine
şi te-aş căuta pân' obosesc
mi-ar fi alături atâtea veri
şi-atâtea ne-nsemnate toamne
dar tu mi-ai fost

[...] Citeşte tot

poezie de George Ioniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

amurgul conabiu se destramă
sclipiri de olmaz pătează cerul
păsările aripi au de-aramă
din Graalul Sfânt se-adapă norul

satul s-a pierdut sub fum
câinii latră-n curţi sărace
oameni obosiţi pe drum
se-ntâlnesc îşi dau noroace

le sunt palmele crăpate
chipul ars de-atâta soare
de pe -ncovoiatul spate
storc cămaşa de sudoare

ţânci desculţi le ies în cale
bucuroşi că vin acasă
cine-a spus că-s coate goale
când se strâng cu toţi la masă

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a luat toamna tributul de verde

şi-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
şi am simţit gustul de uscăciune
cum e şi sufletul meu
şi tot acum l-am înţeles pe Paler
când am intrat pe uşă tăcând
pentru că tu plecaseşi
lăsându-mi doar amintirile
şi-am mai ştiut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-şin-du-te...

şi-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorul

se tulbură albastrul cer
de-atâtea aripi care bat
de zborul geometric în echer
când spre apus cocorii au plecat
pe câmp măceşele sunt rumene
pădurea plânge cu stropi de aramă
în sufletu-mi pustiul se aşterne
şi visele mi se destramă
iar tu cocor bătrân n-o să mai pleci
şi nici n-o să mai vezi vreodată marea
de-acum vei îndura aici
singurătatea disperarea
tu singurul rămas în cuib
priveşti tăcut spre zarea necuprinsă
curând va fi o dimineaţă ninsă
şi albul tău se va topi în alb

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!