Demostene Botez

La Bruxelles am văzut acum câţiva ani o peliculă (i-am uitat numele), unde erau arătate vreo şase metode de a asasina. Astfel de filme sunt cu miile; s-au difuzat şi la noi astfel de produse al căror singur fond «artistic» e arta violenţei, în nici un caz calitatea artistică. E revoltătoare ipocrizia cu care difuzorii se făceau a crede că, dacă înving «incoruptibilii», filmul devine subit educativ şi asasinatul e operă milostivă. Dar deprinderea omului cu asasinarea facilă, cu minimalizarea vieţii, se vede bine unde duce.

Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu câţi ani aveam când am fost şi eu întâia oară la Botoşani. Dar ţin minte ce uriaşe mi se păreau dealurile pe care le treceam pe rând până ce ajungeam deasupra oraşului şi-i zăream bisericile. De pe culmi, se vedea roată împrejur până departe, infinit de departe. Prin unele locuri se-ntindeau pâlcuri de păduri pe coame de deal. Prin văi, luceau între stufuri ochi mari de iazuri. Lanuri întinse acopereau coasta de mirişti aspre cu clăi înşiruite. Ogoare înguste se succedau peste tot. Ochii mei mărunţi, curioşi, se uitau nedumeriţi peste tot.

citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultimul timp s-au ridicat unele obiecţiuni cu privire la valoarea lucrărilor publicate în colecţia "Luceafărul". Editura fiind acuzată de indulgenţă în aprecierea poeziilor propuse spre editare. Surprinzător mi se pare faptul că acestui cor de cenzori "integri" li s-a alăturat şi un tânăr poet, Ilie Constantin, abia scăpat de câţiva ani de ucenicie şi care, ca orice începător, a beneficiat şi el într-o măsură de indulgenţă. Şi mai surprinzător este faptul că, în continuare, el propune ca tinerii să-şi publie primele poezii pe cheltuiala lor, ca pe vremuri, uitând, se vede treaba, situaţia firească a unui tânăr poet, ca şi costul pe care-l implică o asemenea aventură. Propunerea nu poate fi reuşită decât ca glumă, deşi articolul lui Ilie Constantin nu are nimic umoristic.

Demostene Botez în revista Viaţa Românească, nr. 10 (1968)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc prin zgură spre natale locuri...

citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea tinerilor este mult mai scuţită astăzi, sensibilitatea lor mult mai înercată, modelele de urmat mult mai numeroase şi mai valoroase, mijloacele de expresie artistice mult mai bogate şi mai variate. Platforma de lansare deci, îi proiectează mult mai sus.

Demostene Botez în revista Viaţa Românească, nr. 10 (1968)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănitul dintre linii

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum
Mi-e viaţa numai ca un fum.

Îmi cad pe faţă fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie, şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.

De unde-n gură-atât cobalt,
Ce mult aş vrea să-mi fie cald,
Să nu se-audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul şi ce bun.

Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare şi mi-e frig,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletului

Eu te-am purtat cu seriozitate
În trupul inestetic şi vulgar:
O îngăimare de eternitate
De clar de lună mort, şi var.

Te-am deghizat cum am putut mai bine
Păstrându-te intact ca pe-o mumie,
Şi ai crescut neturburat în mine
Aşa cum scrie în Biologie.

(...)

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruire

Omule, ce urci pe scheli mereu
Cărămizi, de dimineaţa până seara,
Cum aş vrea să-ţi port şi eu povara,
S-o-mpărţim - să nu-ţi mai fie greu!...

Omule, care-ai bătut la uşa mea
Gol şi flămând şi-aproape fără grai,
Ia-mi hrana mea şi cel din urmă strai
Şi bucură-te cât vei mai putea.

Omule, care-ai trecut pe lângă mine
Purtând tăcut dureri ce nu le spui,
Dacă-ai iubit durerea orişicui,
Dă-mi sarcina tăcerilor din tine.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănitul dintre linii

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum
Mi-e viaţa numai ca un fum.

Îmi cad pe faţă fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie, şi nici vânt...
(...)

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa dormitează germinând
Şi o simt în jur, universală,
Într-o nesfârşită oboseală
Şi-n absenţa ultimului gând.

catren de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!