Constantina Gina Dumitrescu

Sunetele Pământului

Când Pământul începe a cânta,
ies flăcări, aruncând jucăuşe plete
ce se transformă-n cenuşă
şi dansează şi dansează
până la eliberarea trolilor
când se descarcă Pământul
făcându-şi muzica cunoscută.
Ca omenirea să o asculte,
muzica răsună şi zboară,
însoţită de flacăra vie
din adâncurile albastre ale pământului.
Fierb apele ce aruncă nor cenuşiu
care pătrunde în oasele
celor ce nu cunosc muzica Pământului
şi nu ascultă glasul divin
ce izvorăşte din inima Soarelui,
aşezându-se la picioarele omenirii
doar, doar, vor înţelege muzica planetei
şi glasul divin izvorât din adîncurile vieţii.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polenul Luminii

Când va curge polenul Luminii
în lacrima albastră a
dezmierdării
albinele vor smulge pajistea
transformînd verdele
în scoarţă de copac
apoi o aşează pe un fluture mov
ducând iubirea Luminii
pe tărâmul arhitectului
necunoscut
simţit, iubit şi totuşi nevăzut;
vorbe goale se preling
în inima curcubeului
rănind culorile astrale
ce se înalţă-n pânzele cerului
creând poteci pentru libelulă,
ce smulge seva dorinţei.
ajunge poporul uimirea
ajunge Lumina poporul
formând hora împlinirii,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să mă dezbrac
de piele,
în clipa plină de durere!
această senzaţie stranie
apare din sentimente certe,
spunându-mi clar
că pielea-i doar un înveliş,
ce ţine strâns şi-încorsetat
al meu suflet supărat,
ce-ar vrea să zburde
peste poienile cerurilor,
ţinându-se de mână cu inima lor,
ce pată roşie i-ar da
şi norii gri ar lumina!
aştern pe-o pagină din piele
imagini calde, din Lumină,
ce cad pe-o muchie terestră
şi-o integrează-n infinit!
Aş vrea să mă dezbrac de piele,
de haina ce ţine strâns

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

Mi-am dat viaţa pe mîna călăilor.
Au aşteptat după ce s-au înfruptat
Din bogăţiile vieţii ca slugi.
Le-am încredinţat viaţa unor călăi,
ce cu uşurinţă taie cu satârul
Gîtul orişicui, fără milă.
Călăi mei sunt şi ai tăi.
Ei doboară premiul marelui călău,
Sînt diabolici, mici, meschini şi şantajisti!
Lovesc în dreapta, lovesc în stînga
Cu speranţa că vor primi un milion de dolari
Cu care sa se destrăbăleze, în pustiul vieţii lor.
Aleargă călăii pe banii voştri
Făcînd doar escrocherii terestre,
Storcând alai de prostime
Ce ar crede că sunt doar cu ei.

Staţi cuminţi călăi că muriţi de satâr
Cum trădătorii mor de trădare!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiparoşii

Chiparoşii izbucnesc din nori
ca nişte flăcări verzi
care se unesc cu cerul
prin chiparosul zvelt albastru
chiparoşii, străjeri ai munţilor
ce se zăresc prin aburul auriu al vieţii,
ei sunt dezmierdaţi de ape
şi de zarea pufoasă,
ce se rupe din văile
ce miroseau a munţi,
trei chiparoşi opresc munţii să cadă
îi sprijină cu umărul lor
şi cu temelia ce se prelinge-n Terra,
sunt chiparoşii stâncilor
care strălucesc în Soare
fiecare stâncă este o bibliotecă
plină de istorie, amintiri, amprente
şi mai ales energii.
scriu despre chiparoşi
cu rădăcinile lor

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte sau zi?

Noaptea picură cu lacrimi
Şi cu întunericul orbitor
Ce se aşterne peste cer.
Aruncă stelele, gramul de Lumină
Ce se revarsă în suflete triste
Şi le aduna în pîntec alb
Ce atîrnă de un colţ de Lună.
Este noapte, este frig şi trist...
Gîndul aduce zorii dimineţii în vis,
Cobora o rază din Soare
Mă cuprinde şi mîngîie,
Mă aruncă-n braţele eternităţii
Unde stau pe un pat din flori
Agaţată de mîna unui înger.
Zburăm, dansăm, lăcrimăm
Şi mă învîrtesc în patul
Înfăşurat într-un cearşaf alb
Ce emană mirosuri divine.
Sunt pline de Lumină şi bine apretate.
Alunec în gîndurile mele

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia vieţii

Ce este viaţa?
cine o cunoaşte?
ce ştiti voi despre viaţă şi trăirile ei?
Eu cred că este o clorofilă
ce face să se plimbe sângele
fie el verde sau roşu,
galben sau albastru,
prin venele pline de durere.
Această hârtie albă ce poartă cerneala
are viaţă, sau ce este ea?
îmi puteţi răspunde exact?
sau şi ea conţine clorofilă
şi este părticică din tine,
din zorile ce inundă planeta
şi sufletele ce zac în necunoscut
pe acest pământ ce poartă
visele vieţii eterne,
ce formează spirala infinitului
să fie viaţa pură?
ce poartă holograme în necunoscut

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipitoarea

Am urmărit o lipitoare
De când s-a născut.
Părea plăpândă, nevinovată
Dar o data crescută
A început să-şi arate
Zâmbetul pe gura ventuză
Şi să se aşeze asemenea unei căpuşe
Se lipeşte, se unduieşte şi suge sânge
Dar nu se satură niciodată.
Se unduieşte prin apă, prin aer
Cuceritoare mare până se lipeşte
De o pulpă dulce care îşi aduce
Hrana destul pentru o lipitoare
Dar ea este mereu flămândă.
Îi vinde pe toţi pentru o gură de sânge,
Se umflă şi nu cade
Aşa cum face orice lipitoare
Atunci când este sătulă: cade
Şi atacă doar când flămânzeşte.
Lipitoarea cu zâmbet de cuceritoare

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra

La fereastra casei noastre
stă o stea,
steaua ce leagă lumea de iubire,
stea care uneşte pământul cu cerul,
plutind pe o dungă verde
ce se propagă din slăvi,
tivită cu aur
şi cu icoana infinitului.
Mi-e inimă o stea,
culeasă dintre zâmbetul Lumini,
păstrată în cultul dreptăţii
ce smulge dictarea necredinţei
aruncând-o în ploia morţii, strivind-o.
Steaua mea străbate planeta,
pulsând sânge albastru în ape
şi-n lanuri raze din Soare
care coc deznădejdea
pocnind-o cu maturitatea,
rupând-o de pe pedestalul speranţei.
Steaua mea locuieşte-n Paradis

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!