Ileana Nana Filip

De-mi vei răspunde

De vei răspunde eu voi ştii
Că te conduc în visul fără de sfârşit
Şi ne unim cu noi aprinderi
Ne minunăm de noi colaborori
Cu toţii ne simţim departe
Îndepărtaţi e lumea albastră
Ne luptăm să scriem bine
şi ne atinmgem cu fiecare privire
Suntem aleşi să ne iubim nebuneşte
Suntem suflete proapete şi iubitoare
Nu vom ancora lumina din lumină
Şi ne vom zâmbi cu fioecare colţ de gură
Este o rază e lumină ce-mi intră-mi irisul confuz
Nici mintea nu se vrea deschisă
Ea se ridică din lumina ta
Vom aprofunda frumosul artei în doi
Şi vom atinge cu focul din noi
Cele mai frumoase valuri de glorie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an binecuvântat

Dragostea naşte aripi incolore
Ea da viaţa în timpurile noi
Luminează minţile şi cerul
Dă strălucire miraculosului cer
Desprind lumina ochilor tăi de mine
Pentru a putea adormi în liniştea îngerilor
Şi visez la o magie necunoscută a dreptăţii
Ancorata în magic destin.

Sunt stea călăuzită spre mângâiere
Aduc norii plini de vis, creez binecuvântări divine
Printre frunzele de vâsc aduc crenguţe de brad
Aprind o lumânare în noapte.
Lumina e singura lumină a risipitei dreptăţi
Ca să atingem magia nedreptăţii ancorate în steaua sărbătorilor celeste.
La mulţi ani, cu fericire, cu dreptate şi lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu s-ar schimba

Dacă te-ai întoarce la noi
Nu ai putea influenţa venirea iernii
În fiecare anotimp am fi ca doi străini
Ce se-ntâlnesc cu fiecare apus de soare,
Ar suferi de pătrunderea în spaţiu intim
Şi nu ar putea să influenţeze emoţiile,
Nu ar putea să schimbe sentimentele
Şi nici hotărârea privind relaţia noastră.
Macii ar fi aplecaţi spre pământul străbun
În cuvinte, în vorbe aruncate spre noi
Ar fi doar un regret, o trăire din amintire,
Elena creşte frumos şi armonios
Liniştea va domni,
Magia se va uni în lumina lumânărilor
De Crăciun şi a decoraţiunilor create
Pentru a fi un joc al luminilor sufletelor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au îngheţat pe undeva pe drum?
Sunt singură şi în viaţa mea se simte un veşnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubeşte
Atât de cald îmi şopteşte la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viaţa aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul pietruit

Câtă bucurie în miez de noapte mi se-ntinde-n faţă,
Nu-i pot răspunde cu lacrimi, gândului sublim,
Am un singur suspin,
Am învăţat să nu mai văd decât plinul paharului,
Să nu simt a ispitei chemare,
Oceanului să-i răspund cu ardoarea unei fiinţe,
Dusă dincolo de valul iubirii divine,
Să retrăiesciubirea cu speranţa unei deschideri continue,
Să visez ca să albim frumos,
Gheţarii să fuzioneze cu lumina şi zâmbetul
Să trăim ca să iubim continuu
Să simţim cum căldura inimilor
Ne va deschide drumul pietruit de razele solare,
Un drum pavat cu roci de cleştar, a inimii chemare.
Un vânt ca un ecou conjugal.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul tău

Nu regret nimic
Nici frunza, nici atingerea ta
Nici macii care îmi vor aminti de tine
Mă simt frumoasa din ziua desprinsă
De magia unei întruniri miraculoase
Şi pot să cuprind cu ochii universul tău
Pot să mă vindec de tine
Nu mai e sinceritatea de altă dată
E doar magia reîntâlnirii
Şi poezia de dragoste sublimă
Pe care tu o spui în fiecare dimineaţă, pentru mine
Şi-n fiecare noapte pentru femeie.
Pentru a se salva din mrejele iubirii
Ce nu cuprinde doar sufletul, ci şi mintea.
Iubesc mângâierea ta, cu palma luminii
În care mi se rupe tăcerea
Din ziarul cubului şi a piramidei sentimentelor.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii, credinţele şi valorile

S-au risipit anii in mii de culori
S-au aglomerat stelele-n albe
Nuanţe, credinţe şi valori
S-au pierdut anii, s-au desenat
Printre ruinele minţii s-au aglomerat
Neuronii preaslăviti in nuanţe de mov
Putine lumini vor preamari
Sufletele îngerilor vremelnice.
Pana ce timpul se va opri.
Vino sa-mi cuprinzi neputinţa!
Cu valurile mâinii tale sa ma ghidezi
Printre schimbările vieţii
Evoluţie spectaculoasa...
Sa ma afunzi in mister... pana la cer!
Nu-mi desena culori nedescrise,
Voi fi aleasa in orice clipa
Munca ma conduce spre rezultatele
Pe care ni le-am creat in minte
Frumuseţea vibraţiei dincolo de mister.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi viu

Cine ne-a lăsat în iarba de păşunat a sperat
Că nu ne vom descurca să-ajungem înapoi în inimi plăpânde,
Dar de am lua un nor de pe cer şi l-am lăsa aruncat,
El tot ar călători prin eter până la noi.
Simţim, aşadar să trăim şi să luminăm altarul iubirii,
Ni se aprinde flacăra!
De am putea să ne privim în ochi, simţind vibraţia sufletului pereche!
Uneori nu simţim nici de ce are nevoie sufletul nostru
Pentru a fi în armonie cu trupul şi mintea,
Credem că înainte de a aprecia trebuie să facem retrospectivă.
Cu lacrimi şi multă iubire în jur putem fi vii, noi, numai noi.
Viaţa este un curcubeu de sentimente contrarii.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
Mă doare neînţelegerea lor, dar mult mai mult
Mă doare indiferenţa sufletelor lor de gheaţă.
Mă doare când în loc să manifestăm o iubire necondiţionată,
Alegem să arătăm dispreţ
Mă doare judecata lor nedreaptă,
Mă doare încât plec în lume,
Mă doare când păşesc printre inimile de gheaţă
Şi mă lovesc de ale lor veşminte aspre,
Mă doare nepăsarea şi lacrimile lor de crocodil,
Mă doare încrederea mea nejustificată în oameni,
Mă doare căci am risipit energia
Cu care aş fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi amândoi dansăm în noapte

Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Şi voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credinţe şi voi lumina atâtea minţi
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de uşoară ca un fulg de nea
Şi mă pot pierde printre degete
Şi printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopţii am să vin cu fiecare fulg
Să-ţi sărut obrazul şi să te ating pe umerii puternici
Eşti lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi eşti cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Şi amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne şi lumina peste pleoape.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!