Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Ted Sheridan

Lista completă, pagina 4

Armă fumegând

Ea mă sărută electronic
prin e-mailuri, dar săruturile-s tot mortale
Mă îmbrățișează cu adjective drăgăstoase
și cu prepoziții plasate aiurea
Mă leagă cu propriile mele
greșeli gramaticale și litere lipsă
Îmi caută punctele vulnerable și le găsește foarte ușor...
Exact ca un copoi
mi-a adulmecat mirosul
sau cum ar fi făcut un bun cercetaș
ea mi-a luat urma caldă încă

Ochiul de detectiv al acestei femei este bun
m-a scos din ascunziș
ca pe o o prepeliță-n zbor spectral
dar n-a apăsat niciodată pe trăgaci...

Tot ce mi-am fi dorit vreodată cu adevărat
a fost să fiu prezentat în palmaresul ei
ca un trofeu...

[...] Citește tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce nu sărbătoresc Ziua Sfântului Valentin

Ea vorbește despre mine, cel de ieri....
cel care era întotdeauna
amuzant și care-o făcea să râdă ore-n șir,
omul de care
s-a îndrăgostit,
acel om,
eu, cel de ieri...
nu eu, cel de azi...
Cel care, pretinde ea
(iar eu neg),
c-am devenit...
cârcotaș, încăpățânat
și partizan politic,
un om care ascultă radioul pentru a avea ce vorbi
și care nu dansează niciodată cu ea pe vechile acorduri.
Omul care o asculta
pe ea, cea de ieri,
dar acum este mereu defazat –
ea cea de azi...
ea cea de azi,

[...] Citește tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia n-a murit, se trezește doar după un secol de beție cruntă

Motto
"Nu mă consider un poet, pentru că nu-mi place cuvântul.
Mă consider mai degrabă un trapezist" – Bob Dylan

Se pare că suntem mereu în dezacord;
tu vezi întuneric acolo unde eu văd doar lumină,
văd viață acolo unde tu susții că nu-i nimic în afară de moarte.
Rigor mortis-ul vorbelor tale, înțepenesc poezia.
Eu încerc să simt libertatea-n mișcarea ei
deliberată și banală, rugându-mă să fiu diferit,
real și cât mai asemănător vieții – așa cum vorbesc oamenii,
nu niște clasici împopoțonați în zorzoanele lor.
Indivizi ca Poe, cărora nu le era teamă de întuneric,
scriau proză care se citea de parcă-ar fi fost poezie.
Iar dacă citești trăgând o dușcă de-a lui C. Bukovski,
(cei doi erau în stare să scrie și să bea la fel de bine)
orice artificiu poetic încremenește
sub
masă.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un diletant devine victima propriilor opinii subiective

Cu mâna stângă
ridică încet
paharul gingaș de cristal
plin cu cel mai scump whisky
spre buzele lui deschise și uscate
parcă pentru a savura
mai degrabă finalitatea
momentului
decât buchetul fin
al lichidului creat doar cât să umple un singur butoi.
Cu infinită delicatețe soarbe ultimele picături
fiind foarte atent
să nu spargă cuburile de gheață
asta în vreme ce undeva
pe dealurile albastre din Kentucky
un dop este scos
de la un alt butoi – mult mai mare.
Apoi
cu degetul arătător
de la mâna dreaptă

[...] Citește tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți dau dreptul să nu fii de-acord cu mine atâta timp cât nu trebuie să admit asta

Odinioră, aveam dreptul de a protesta;
asta înainte de-a deveni atât de corecți politic.
Acum avem doar dreptul de-a fi ofensați
și dați peste cap de orice spunem.
Bărbații nu mai pot complimenta femeile apropo de formele lor
și suntem adesea priviți cu suspiciune
când spunem că ne place părul lor.

E imposibil în aceste zile să vorbim despre religie,
ca și cum Dumnezeu ne-ar fi spurcat gura.
Orice frază e o blasfemie pentru delicatele noastre urechi.
Și dacă dorim să n-ajungem în iad, mai bine
ne ferim din calea răului.

Indivizii și grupările speciale de interese
decid azi cine este înăuntru și cine înafară.
Săptămâna asta palestinienii, cealaltă israelienii,
dar nimic nu este stabilit clar, pentru că babilonia este singurul mod
prin care Agenda Globală își poate face drum.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile nu mint niciodată (exceptând atunci când spun adevărul)

Nu trebuie să te temi de ei, copile,
nu sunt decât oameni.
Oameni care se tem ei înșiși de moarte
sau de flori.
Oameni de alb și de negru,
care petrec ore în șir citind printre pagini
în alb și în negru.
Oameni care nu țin partea nimănui,
dacă nu sunt pe un câmp de luptă,
unde se războiesc înfigând pioneze într-o hartă-a morții.
În vreme ce soldații mor, ei culeg profitul,
până când profeții lor proferă blesteme ucigătoare asupra lor.
Sau
până când florile de pe pajiștile din cimitire
îi înspăimântă trimițându-i înapoi în mormintele lor masive
de raționamente – sau în lipsa acestora.
Oameni cărora le e teamă de un Dumnezeu al iubirii.
Oameni care se supun la ceea ce au fost învățați
Fără a se întreba de ce.

[...] Citește tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru acei care plătesc taxe

Inutilitatea de a merge oriunde ar trebui să ducă
La o concluzie contrară învârtitului în jurul cozii.
Am plecat spre nicăieri de ceva timp.
Căile alese, ca autostrăzile interstatale, sunt supra-aglomerate,
Toate spațiile goale sunt pline de promisiuni și de amabilități vesele,
Cu simboluri mincinoase controlând fiecare curbă de-a lungul drumului.
Furnizorii adevărului și prădătorii justiției se ascund
În spatele paravanelor din beton și a lizierelor,
Împlinind citatele vieții noastre scurte, dar iuți,
Taxându-ne pentru exces de viteză și abandonând
Departamentului de Resurse Umane moralitatea convingerilor.
Mergând spre nicăieri... odinioară, în tinerețe, am avut viziunea
Părții indolente a vârstei de patruzeci de ani...
Iar la distanță, derulându-se-n mare viteză, vârsta de șaptezeci de ani,
Asemeni unor apartamente de pensionari și cărucioare de golf.
De-a lungul drumului
Am condus mașini fierbinți și femei iuți...
Le-am luat cu mine atât de departe cât am putut...
Nenorocoasele adevăruri ale tinereții mele
Se uită la mine prin oglinda retrovizoare-a ochilor mei –

[...] Citește tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Obișnuia să pescuiască peștele, dar acum merge la supermarket

Există un om _____
o inimă amară suferă-n singurătate
Adevărata iubire-a vieții lui a fost un fel de ușă turnantă
intrau pe acolo atât de multe persoane pline de dorințe
încât bietul om a fost prins de viu în capcana
tuturor suspiciunilor și vicisitudinilor
care-înconjoară pe cineva-îndrăgostit de-o femeie
care-și vinde iubirea pe bani...
Dragostea pe care-o simte în inima lui
tânjește pentru mai mult
realizează că are nevoie de mulți bani
așa că-și încearcă norocul la loto
unde întotdeauna câștigă mai mult decât pierde
Totuși... după ce în sfârșit ea l-a sunat
l-a lăsat și fără bani și fără demnitate
Șade oriunde găsește un scaun și-și petrece viața
risipind lacrimi de bere și de whisky
Consideră c-ar fi bine să plece pe unde-a venit
pașii îi sunt tremurați și confuzi (probabil de la whisky)
viața lui n-are nici viitor, nici speranță și nici vreo promisiune

[...] Citește tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Dumnezeu îi place-o poveste frumoasă

N-a mai rămas nimic frumos pentru mine
Dincolo de ușa de la intrarea închisorii mele.
Nu era o șandrama izolată fonic în care aș fi putut să țip,
Nici un paradis sigur în care să fi putut proteja pe alții,
Pe cei care, simțind, erau vulnerabili la marea mea durere
Sau aveau o oarecare empatie pentru aparenta mea suferință.
Am avut nevoie de o Dragoste fără obligații contractuale.

Am avut nevoie de o dublă eclipsă, de lună și de soare,
De un potop care să-mi acopere și încețoșeze ochii miopi...
Ca să nu mai pot vedea ceea ce odată vedeam drept poezie.
Trăiești îndeajuns de mult și ajungi o boală a inimii.
Nu, n-am dorit să ajung acest bătrân fără dinți în gură,
Pe care cancerul l-a masacrat, apoi devorat pe de-a-întregul,
Până la ultima evidență rămasă, urma degetelor mele
Pe o cinzeacă goală și pe trăgaciul rece-al unei arme.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Ted Sheridan, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook