Stelian Platon

Cântec cu femei

Am fost părăginit de scenă
Imagini de erou nemaiîntâlnit să am
Doar apă mi-a plăcut să beau
Iar seara în discotecă mă efectuam

Atent îmi construiam asaltul
Să pot iubitei să îi pătrund orişice scut
Ca mine să nu-i mai fie altul
Şi surâzând s-arate sutienu-i desfăcut

Ziceam că toate-s surâsul meu
Şi tot spunându-le cu inima pustie
Aveam doar un vis de derbedeu
Şi poate uneori un pic de simpatie

Azi, parcă mai abătut c-un gând
Frustrările au încetat să mă mai doară
Femei posed - presupunând...
Renunţ şi la scandaluri, calm, întâia oară

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (2019)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orient Emigrants

Revin din vis şi parcă-s mai departe
Când vesel sânt, sânt totuşi mult mai trist
Deşi m-agăţ de–a cerului vechi toarte
Şi-arunc la Dumnezeu un acatist

Am raportat, văzduhul că se-mparte
Între păstorii Mahomed şi Christ
Ce pun în viaţă tot mai multă moarte
Sub un pretext dogmatic globalist

Ei cer lui Prometeu să ducă focul
Să vadă fum de jertfe-n Orient
Cei doi Mesia îşi admiră jocul
Şi totala pace-n foc şi-armament

Păşesc tăcuţi spre lume ca-nspre mormânt
Migranţii înşiraţi ca-ntr-un muzeu
Şi caută căznit un alt şezământ
Aproape acum de-al nostru Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (20 septembrie 2015)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareea de iluzii

Mareea de iluzii tălăzuind cărări creştine
Melci rămaşi pe ţărm, convingător au ruginit
Încerc condescendent să fiu şi mai firesc cu mine
Dar pleoapa ofilită nu pot să o mai ridic

Nici valuri răzvrătite nu mai fac pe un cal albiu
Eu şi calul falnic, suntem fiinţe intrinseci
Ai lumii buimăcite ce-n frâie n-am putut să ţiu
Grăbiţi oamenii pe oameni vor tot vâna în veci

Copaci cu vârful lor curat bat cerul să-l trezească
Şi pier apoi în gura prea abstractului abis
Acolo unde ochiul nicicând nu o să privească
Şi unde s-a născut rebel zadarnicul meu vis.

Fuior am încercat să fac din repezile ape
Dar m-au domesticit rupându-mi fiecare os
Atunci, eu chiar nu aflasem că seara e aproape
Că viaţa-i dată cu-mprumut şi lumea-i de prisos

poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru Adrian Păunescu (Inegalabilului şi nemuritorului poet naţional Adrian Păunescu)

Pari obosit şi nici nu eşti ca altădată
Şi încă mai aştept să te-nduri a povesti,
Cum hotărâşi să pleci la poeţi deodată
Şi cum să dormi de-acuma în fiecare zi.

Azi –noapte te-am visat prevestind nedesluşit,
(Sub calde lacrimi creştineşti căzând din stele),
Că-n beznă se va tângui un câine adormit
Şi-or pregăti o nuntă ursitoare rele.

O rugă pentru noi ai pus în orice carte,
Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi;
Azi ţara îţi deschide pământu-nspre moarte,
Către Marele Olymp din piatră şi noroi.

Din viaţă tu plecaşi să îmbrăţişezi pe toţi,
De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie,
S-anunţi că-n viaţă sunt rămaşi toţi poeţii morţi
Şi doar ce le promitem zace în sicrie.

[...] Citeşte tot

epitaf de Stelian Platon (5 septembrie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul României - Ce-aştepţi, popor român?

Cât să fie ceasul când ţara încă doarme,
Când intră hămesiţii şi-nghit bucăţi de hartă?
Destul cu lâncezirea de acum treceţi LA ARME,
Destul cu mâna întinsă la Euro-Poartă.

Noi minciuni suporţi şi vise europenizate,
Cerşeşti umil continuu pensii de ocară.
Ascute-ţi coasa iar, ca la Bobâlna, fă-ţi dreptate,
Spintecă tâlharii ce ţara îţi amputară!

Ei ʼnalţă catedrale, priponindu-te-n scriptură,
Iar popii-ţi pregătesc drumul fără paşapoarte,
Docil şi blând să fii trăind inert în impostură,
Tot smerit să pupi oase uitate într-o moarte.

Ruga ţi-este elixirul cu care te îmbată,
Ori globalismu-n care copiii nu ştiu carte,
Ţara blestemată să-naibă lege ori armată,
Iar viaţa vi se scurge-n cuvintele deşarte.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Stelian Platon din Negrele poteci (12 decembrie 2016)
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele zilei

ELEGIA MĂRII

Catargul meu pustiu şi-a falţuit lumina
Bizar dansând împleticit în pas de pipăruş,
Pe val razele-şi pictau fluoresceina,
Strident vocaliza-n albaştri nori un pescăruş.

Luceafărul ar vrea să se fixeze-n mare
Când vântul îl îmbrăcă într-un cânt de matelot,
În sinea mea mai pun pe sânii tăi o floare
Naiv şi sincer, ca cel mai convertit bigot.

Spre barca ta mă împinge valul dintr-odată,
Scapără-n mine emoţiile o scânteie.
Tu şoaptă prefăcută-n lumină tulburată
Te-ascunzi în semicercul aprins de curcubeie.

Te-ademenesc în lumea mea îndepărtată,
Să rătăcim pe ştraifuri de-amurg pe Marea Neagră,
Cu o corabie prea mult înstrăinată,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost iubita mea

Te-ai măritat demult, ce mulţi trecură anii...
Acuma pot să spun c-ai fost iubita mea;
Frumuseţea ta e o toamnă călătoare
Prin răzleţe frunze când albesc castanii.

De-atâtea ori simţeam că mor, sau că înviez.
Inocent şi liric ardeam în umbra ta...
Un înger trăia-n mine şi mă ademenea,
Să mă simt cu tine, cu cât mă depărtez.

Se cască largi prăpăstii la care ai trudit.
Cad bulgării de beznă pe chipul tău în mine,
Iar din păcate vechi la care ai consimţit,
Dai farmec nou atâtor amintiri de tine.

Tot mai mult îmi pare că lumea-i nemişcată
Simt braţele curgând două aripi grele;
Târziul se desfată-n zarea-mpurpurată
Şi e scrum amiaza vremurilor mele.

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (10 decembrie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut eu...?

Aş vrea să scriu
despre lumi nevăzute,
despre lumea mută de după obloane,
să încarc
cu radicală mişcare
stele somnoroase în Carul Mare.
Să ne-ncălzească o lumină incertă
adunându-ne sub cerul
cu străvezia lui copertă.

Să adun poeţii toţi de pe Pământ
într-o cetate şi un legământ,
şi citind cărţile ce nu mai sunt,
să simtă vântul dimineţei plângând.

Cu lacrimi să spargă
această vreme rea,
iar eu să răsfoiesc
o altă întrebare grea:
Ce caut eu în viaţa mea?

poezie de Stelian Platon (24 martie 2011)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin piaţa de legume - Parodie după (şi nu prea) "Când ochii mei te poartă prin lagune" de Luiza Neruţ

Te uiţi ca prostu-n piaţa de legume
Şi expresiv ca un calorifer,
Zâmbeşti la oamenii de cartier
Salutând cu aceleaşi proaste glume.

Mi-arăţi fasole pe un eşichier
Şi zâmbeşti, ştiind c-ai slăbiciune
Să băşeşti şi mort, (făcearai spume),
De juri că-n casă avem elicopter.

Apoi te-alinţi în propria-ţi duhoare
Din clociţi chiloţi cu gălbenele,
Părând că-i pictezi cu acuarele
Ca un copil din şcoal-ajutătoare.

Mahmură-i casa de băşini rebele
Din reacţia de barbotare.
Privesc şi iert când printre perdele
Şi ultima băşin-aprinsă moare.

parodie de Stelian Platon, după Luiza Neruţ (15 iulie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar este atunci când ai vis erotic cu propria soţie.

aforism de Stelian Platon (februarie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!