Lista completă, pagina 4
De ce ne exersăm tristețea și nu bucuria, așa cum puii de rândunică își exersează zborul? De ce ne temem că, în abisurile sufletului coborând, vom da de și mai multă tristețe, dezamăgire și eșec? Dacă acolo, adânc îngropată, se află iertarea?
aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi ce a mai spus Silvia Velea despre suflet
Dorul
Mă cauți.
Îmi dă de veste dorul
să fug.
Și-mi vine, în drum,
să scutur pomii în floare,
cu dulcea lor ninsoare
să te-alung.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licurici
dacă aș fi eu un licurici
aș fi strop de lună albă,
argint viu scăpat în iarbă,
lumina ochilor de lut
sau mărgică de cusut
pe ia poienelor
și de râsul stelelor
când și când de felinar
m-ar ține câte-un hoinar,
osteniți de drumul greu
s-ar încălzi la focul meu
pribegii lumii, mari și mici
dacă aș fi eu un licurici.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Silvia Velea despre lumină sau despre timp
Clar-obscur
Tac.
Ceva dinlăuntrul meu
nu vrea sau nu poate
să iasă la lumină.
Se culcă în această tăcere
ca într-o uitare amniotică.
poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna
întotdeauna
voi spune despre mine lucruri
pe care tu le vei crede
când eu nu le-am mai crezut
întotdeauna voi fi
cu o clipă mai târziu
decât clipa în care sunt
îmi voi lăsa pe rând
în mâinile tale mantiile,
pe care zadarnic mi le fluturi
prin fața ochilor
mai bine caută prin ierburi
urma proaspătă de sânge
smuls din hlamidă,
fuge sălbaticul gol,
chircit de foame și sete.
poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânditorul
gândurile-s ape repezi,
spumegând la suprafață,
prăbușindu-se-n cascade,
se îneacă în nori de ceață.
păsări veșnic migratoare
din ce-a fost spre ce nu este,
în parade nupțiale
se cheamă și-și dau de veste.
saltimbanci făcând de toate,
giumbușlucuri, dând povețe,
și zâmbind pân la final
cu o clasică tristețe.
scânteieri încrucișate
în dueluri fără scop,
ce sfârșesc într-o lumină
palidă de cinescop.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bumerang
Nu-ntinde mâna, de nu vrei
pe frunte mângâieri să-mi pui,
și nu-mi zâmbi, dacă nu simți
în suflet oglindirea lui;
nu mă-ndemna zborul să-mi iau,
viclean strângându-mi glezna însă,
și nu-mi da, dacă pâinea ta
cu nevăzută ură-i unsă,
căci brațul ție ți-l întinzi,
iar pâinea ta cu tine o împarți,
orice vei da, tu o să ai,
oricui vei da, ție îți dai.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi am deschis o carte de bucate. De mult n-am mai citit ceva așa de bun.
aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Stăpânul meu e plecat
Stăpânul meu e plecat.
M-am trezit de dimineață
fără să știu ce muncă
mi-a lăsat să fac.
Am mers la servitoare
și am întrebat:
"Ce-a zis Stăpânul meu
să fac?"
Servitoarea a ridicat din umeri
fără a se opri
din dereticat.
Am coborât în curte
și pe tăietorul de lemne
l-am întrebat:
"Ce vorbă a lăsat Stăpânul meu
să fac?"
[...] Citește tot
poezie de Silvia Velea (2 octombrie 2001)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ioana
Fetele o strigă la poartă pe Ioana.
Prietenia lor are miros dulce
de floricele de porumb însiropate.
Ioana nu-i acasă.
Toate rămân așa cum sunt.
Vântul le smulge din păr pene de porumbel.
Trădarea se furișează
în ocheade către femei cochete.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Silvia Velea despre vânt
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Silvia Velea, adresa este:
