Lista completă, pagina 4
Poem de primăvară, Nouă
În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe și-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!
La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Își flutură altița pășind cu mlădiere,
Și-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foșnind psalmodiere.
Pe glezne înfășoară canafi, din ierburi crude,
Desculță se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Și-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.
Copila-anotimp răsare și apune
Își împletește frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Iolanda Șerban despre lumină, despre iubire, despre visare, despre viață, despre vals sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gutuie-n vers! Cu scorțișoară!
În ziua-n care-ai înviat
Erai copil, erai bărbat
Erai și toamnă și durere
De revedere.
Și-n ziua-n care-ai apărut
La poarta dorului tăcut
Erai și ploaie și-ntâmplare-n
bazarul meu. De tâmple goale
Când plopii se jeleau de frunze
Pe banca viselor nespuse
Cerneam priviri întrebătoare
Cu resemnare.
Belșugul de smochine triste
Cafeaua care, se răcise
N-aveau nici gust și nici savoare
N-aveau culoare.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iolanda Șerban despre toamnă, despre poezie, despre dor sau despre tăcere
Regrete veștejite
desprinsă și deprinsă-i
frunza care
se leagănă încet
pe-aripi de vânt
și dă binețe-în
palida-i culoare
deși ea știe
că-nvățând
să zboare
pământul îi va fi...
mormânt
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iolanda Șerban despre vânt sau despre frunze
Colind de femeie
Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.
Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.
Zeii zăpezilor tac și ascultă.
Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.
Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iolanda Șerban despre suflet sau despre ninsoare
Mă vei ierta că te-am iubit?
Se aud doar pași pe caldarâm
în liniștea profundă și deplină.
Îți amintești cum ne plimbam
ținându-ne de mână?
Azi, vântul ce-adie-ușor
stârnește-un val sub piele...
Și știu că-i primul meu fior
din marea resemnării mele.
Lăsând tăcerea să-ți vorbească
ce încă nu ne-am spus,
îmi vei ierta vina firească
din mutul meu răspuns?
Iartă-mi talentul de-a fi spus
nimic din ce-am gândit!
Iar de n-am spus cât te-am iubit
să știi că n-am mințit.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iolanda Șerban despre dans
În colțul gurii strângi creionul cu iubire
Mi te închipui trist și-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie și-n ea lemne trosnesc...
Ți-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ți lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.
În colțul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă așteaptă s-o-nvelești...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-și cerne opalul prin ferești.
Schițezi cu mâna gesturi însuflețind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ți aduci,
să-i țeși "dezabieuri" din gândul frugifer.
Visezi trupu-i molcom și coapsele rotunde...
Îi cauți sânii gingași libovnic să te-nfrupți...
Și-obrazul ei roșind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunți.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antipoem, mie, ție, lor
Știi câte toamne
au trecut
de când duc doruri
pe pământ
și câte frunze
s-au făcut covor
pe sub privirea-înlăcrimată
de picior?
Știi câtă ploaie
a-îmbătat țărâna
când inima bătea
precum nebuna
de fericire
și emoții flude
când noi credeam că
cerul nu ne-aude?
Știi? Și nonsensul
ne părea c-avea culori
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iolanda Șerban despre ploaie sau despre mâini
Crochiu de toamnă
Alambicate stări interioare
Una de bine, una care doare
Una de dragoste și bucurie,
Alta de toamnă-atât de plumburie.
Povești de neuitat, povești nescrise
O mie una nopți, de dor și vise
Călătorii pe mările speranței
Mici adnotări pe țărmul circumstanței.
Alambicate dăinuiri sub tâmple
Cer ca uitarea să mi se întâmple
Fără să știe că, din miez de frunte
Și pân' la inimă-i-un fel de punte
Sangvină, trainică și-atât de vie,
Un clocot dat în pârg de poezie,
În care dorul, binele, durerea,
Sunt embrionii care-mi dau puterea.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iolanda Șerban despre sânge sau despre noapte
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iolanda Șerban despre cuvinte sau despre trup și suflet
Șuetă
Știi?
Noaptea când
mi-e dor de tine
m-apuc și te bârfesc
cu mine!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Iolanda Șerban, adresa este: