Gorunescu Carmen Lidia

Requiem Iulianei Paula Popa

Iulianei Paula Popa
La moartea nopţii
am apărut cu zorile
strânse-n buchetul alb
aruncat peste hăul care se destrăma
La funeraliile ei păsările cântau acest requiem Iu-li-a!
În viaţa noastră letală
asist consecvent la funeraliile nopţii
La cele viitoare mă voi părăsi în moarte cântând acest requiem
căutându-mi o nouă religie

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provincială

Iar dă iama - n ferestre
lumina opacă
Valuri de alb ţipă în iris
Privirea îmi rămâne îngheţată în văzduh
Gândul îmi este gol şi mut
Un flash a surprins această imagine
Secundă dilatată - n veşnicie
Clipă repetată
Zi şi noapte deopotrivă - panoramă obsesivă
Peisaj depresiv, similar celorlalte
Rânduite - n grămada destinelor deşarte

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Vol. La vie en rose, Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serotonina

Privesc
Nu văd nimic,
Mă gândesc... alţii
Cerşesc
Nu lucrez, dar sunt bogat
Mă înalt, nu prea mult. Contact
Gândurile- mi zboară. Razant
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe- aproape
Mult prea jos, în mărunt
Nu am prea multe hobbyuri, dar mă exprim. Sublim
Este şi asta un talent!
Sfârşesc o ruga
Dumnezeul meu este banul. Totem
Haide să vorbim, vorbe lungi, stufoase, bolovanoase
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt
În livada bunicilor un măr înflorit. Pitic

poezie de Gorunescu Carmen Lidia (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrioska

Tată,
Sunt propria-mi mamă,
Zilnic mă nasc, mereu alta, mereu surprinzătoare
Corpul deţine puterea,
Dar fiecare variantă mă fragmentează,
făcându-mă să pierd puţin din mine, cea primordială
Fiecare variantă are o nouă lacrimă Fiecare varianta este din ce în ce mai slabă, mai inutilă
Nu am dreptul la a doua şansă?
Încă mai sper să redevin ceea ce sunt
Ridică - te şi mergi pe apă, mi-a răspuns într-un târziu!
Pot?
Credeţi - mă, nu sunt o marionetă!
Poţi, a răspuns El, în timp ce trăgea sforile nevăzute!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Les jeux sont faits!

Les jeux sont faits
E târziu să mai renunţi
Nicio întoarcere
Les jeux sont faits
Nu admit absenţa, spune El!
Pas, gândesc eu!
Nu, nu se poate renunţa,
Les jeux sont faits!
Nu admit să gândeşti ea în prezenţa mea!
Tardiv, a răspuns el, les jeux sont faits!
Salvează - te, mi-au spus ei!
Tardiv, le-am răspuns eu, les jeux sont faits!
Noapte aici... Dincolo?
Justiţie, mi-au răspuns ei!
Salvare, şopteşte ea... e rapid... nu simţi nimic!
Poftim, Pot!
Curaj, mă îndeamnă ei!
Servită, am răspuns eu!
Les jeux sont faits, rien ne va plus!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna crudă a sosit

Iar fiorduri din nordice orizonturi
Abat gânduri peste rânduri
Rareori potrivesc rime-n visări
Narcotice stări în statice clipe
Astrale înfiorări cu albe aripe

Ciudat ne udă cu alb din neant
Rânduri cadenţate în egale şiruri
Unduie limpezi lacrimile cereşti
Durerea divină pe pământ anină
Armate înstelate rapid sacrificate

Aventura apei într-o nouă stare de agregare
Ştiri necruţătoare vestesc geruri infernale
Ostatica iernii - o barză- se plimbă pe lac
Slabe focuri mai pâlpâie în priviri
Isterice vânturi ceartă un copac
Tristă-imbecila m-a părăsit rima!

acrostih de Gorunescu Carmen Lidia din Pasagere clipe, Poezii (2017)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la totem

În livada bunicilor, un măr
Privesc. Nu văd nimic. Mat
Mă gândesc... alţii. Înalt.
Trimit o rugă. Cerşesc.
Nu lucrez, dar sunt bogat. Argat.
Mă înalţ. Nu prea mult. Contact.
Gândurile - mi zboară. Razant.
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe aproape. Noapte.
Sunt
Mult prea jos, în mărunt. Pământ.
Nu am prea multe hobby-uri,
Dar mă exprim. Sublim.
Este şi acesta un talent. Evident.
Sfârşesc o rugă.
Dumnezeul meu e banul. Totem.
Hai să vorbim, vorbe lungi, sticloase, bolovanoase!
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt.
În livada bunicilor, un măr înflorit. Pitic.
Mai. Nimic.

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

Cel care nu are tată nu se poate numi om
Avem cu toţii unul şi acela se numeşte Iisus Hristos
Refuz erotismul pe suprafeţe plane
Sunt distruse de acarieni
Amorurile mele sunt mentale, cerebrale, verticale
Nebunia este singurul instrument care schimba lumea in rău
Este incubata, dar nu rămâne în interior şi, din păcate, produce implozie!
Limbajul nostru este universal, aparţine tuturor
Refuz mezaliante, pentru a-mi conserva sângele pur, ştiu ca este albastru!
Mă simt frumoasa, pentru ca am gândit pur şi simplu frumos
Iubesc materia din care am fost creată, pentru ca este coordonată de mintea mea
Cred că oamenii sunt minunaţi doar ca proiecţii mentale!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere de aur

Lin, pe apa de cleştar,
Doarme legănat un nufăr,
Ce-a fost alungat de-o stea
Pe un verde cufăr
Taci, nu te trezi, vis nu alunga,
Nu vreau să - l ucizi, nu articula!
Lună, noapte, stele,
Lângă lacuri... iele!
Liniştea amplifică poveştile,
In noaptea prelungă,
Când stele tremură-n undă
Ah, la ce bun cuvintele, tristele,
Alăute sparte?
Tăcerea deplină, despletita-n ape,
Cu surâs suav îşi piaptănă misterele,
Din ovalul lunii, până - n talpa humii
Apa de cleştar, oglinzi,
niciun val...
Numai în tăcere se ivesc iele!
Desculţ stai la pândă...

[...] Citeşte tot

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din revista Boema, volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fashion

Arborez un zâmbet de ocazie,
Port o conversaţie de complezenţă
Fiindcă duritatea a intrat în desuet,
Iar sentimentalismul e în tendinţe,
Am pentru acest sezon o inimă accesoriu
Îmi ţes singură sufletul - o pânză transparentă
Zilnic mă îmbrac elegant, în fine gingăşii, fineţuri.
În faţa nesimţirii, îmi arunc de pe mine eleganţa, fără nicio pudoare
Mă dezbrac de caracter, în faţa prostiei
Îmi păstrez întotdeauna duritatea, ca haină de schimb,
Rareori, conştiinţa - material reciclabil
Pentru a rămâne în vogă, am îmbrăcăminte unisex şi... acelaşi tip de comportament
Pălăria o port sperând necontenit
Că cineva mă va face să o ridic
Acoperă-mi inima cu ceva...
Îmbracă-mă cu privirea ta...
Aceste cuvinte banalizate, prea mult purtate,
Mâine, cu siguranţă, vor fi aruncate!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Vol Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!