George Ţărnea

Balada jocului de şah

Reginele ucid perfid
Pionii taberei adverse,
Dar când nebunii le desfid
S-aruncă-n vid pe căi diverse.

Scăpaţi din turnurile reci
Cu toată ura strânsă-n coame
Pe zig-zagatele poteci
Se-nfruntă caii morţi de foame.

Doar regii ospătând pe brânci
Îşi oglindesc tristeţea-n linguri
Ştiind ce frig va fi atunci
Când vor rămâne singuri-singuri.

poezie celebră de George Ţărnea din Balade pentru vinul tânăr
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualul 89... al legendei

El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Şi-mbrăcat în piei de focă...

Şi purta lumină-n mâini
Şi avea zăpadă-n gene,
Însoţit fiind de câini
Şi de mrene indigene...

Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o ţară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Şi cu aripi mari, de aur...

Şi păşea mult mai uşor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă şi durere.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de George Ţărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru fiul meu

Când foamea n-are margini
Celui sărac nu-i spune
Să-şi verse peste suflet
Un cer de gânduri bune.

Când arde-ntreg pământul
Celui bogat nu-i cere
Să-şi verse peste rană
O lacrimă de miere.

Dar socoteşte-n taină
După tipicul minţii
De ce se sparge gheaţa,
De ce ne mor părinţii.

Şi-ai să descoperi singur
La cuvenita vreme
Că poate sta sub săbii
Doar cel ce nu se teme.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 88

Prea fericiţi nu suntem, dar plutim...
Aceasta-i tot ce suntem şi ce ştim
Despre ciudata stare care a fost
Lăsată nouă spre a-i da de rost...
Şi iată-ne supuşi unei căderi
Prin zilele neprevăzutei veri,
Şi, iata-ne constrânşi la îndurat
Iubirea, ca pe un fapt adevărat,
Cu toate ale sale, care pot
Să ne usuce frunzele de tot...
Nemaiavând ce urme să lăsăm,
Prea fericiţi nu suntem, dar... visăm.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până s-or umple stelele de prunci

Zurliu şi carnic şi tocit în coate
Şi alungat din rai pentru te miri
Ce mere cheltuite pe iubiri,
Mai trag şi eu de soartă, cât se poate.

Dar nu mă fac nici lefegiu la zbiri,
Nici colportor de jocuri deşuchiate
Plătind tribut poetic pentru toate
Fecioarele fragile şi subţiri.

La umbra lor găsindu-şi adăpostul,
De fiecare dată când dă-n brânci
Plăpându-mi suflet nedesprins cu postul

Şi condamnat la preaplăcute munci,
Mă simt în stare să tot fac pe prostul,
Până s-or umple stelele de prunci.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul comun

Trec separat prin noi aceleaşi zile
Trec separat prin noi aceleaşi stări,
Tăcerea ta îmi stăruie-n pupile
Plecarea mea îţi plânge-n aşteptări.

Nici unul nici altul nu se-ndură
Să pună capăt chinului din el
Deşi sărutul ne-a-ngheţat pe gură
şi frica de-mpăcare ni-i la fel.

Trec separat prin noi aceleaşi clipe
Trec separat prin noi aceleaşi legi
Iubirea noastră-i plină de risipe -
Rămâne să-nţeleg şi să-nţelegi.

Dar nu e chip s-o facem dintr-o dată
Şi iată-ne constrânşi la convorbiri
Purtate într-o ură mai ciudată
Pe seama separatelor iubiri.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu mă spăl de multele iubiri

Nici nu mă spăl de multele iubiri
Mi-e greu să fac din dragoste o vină
Sau prost îndemn al bietei mele firi,
Când văd cum arde roua-n trandafiri
Şi cred cu teamă-n Cel ce va să vină.

Nici nu mă spăl de multele iubiri
Cuprinse-n viaţa mea mult prea puţină,
Când pot clădi cu jertfa lor grădina
De stânjenei, de crini, de calomfiri.

Cei sterpi şi răi n-au starea să-nţeleagă,
Eu, păcătos fiind de la-nceput,
Mi-am dăruit priveliştea întreagă

Şi cel mai sincer, poate, m-am temut
Că dacă-n carne clipa rod nu leagă,
Nici veşnicia-n suflet n-a-ncăput.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem în stare să repetăm păcatul primordial, păcatul cunoaşterii, pentru că, necunoscându-ne, nu putem ajunge la momentul fecundităţii, la momentul perpetuării speciei.

George Ţărnea în interviu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că nu iubim altfel decâ strămoşii noştri primordiali, Adam şi Eva.

George Ţărnea în interviu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de speranţă

Trup lângă trup şi lumină-n lumină,
Desfătare uitucă pe lespezi fierbinţi -
Tu, pierzania mea dintr-o zi ce-o să vină,
Mai îngăduie-mi gândul că poate nu minţi.

Purtătoare de fruct, preacurată fecioară
Fericirii de-aş şti că te vinzi pe arginţi
Nici atunci răul tău n-ar putea să mă doară
Cum mă doare doar spaima că poate nu minţi.

Să apună de tot carnea mea prea bătrână
Lângă mugurii tăi nefiresc de cuminţi
Şi din oarba-mi trufie nimic nu rămână
Dacă-n schimb am speranţa că poate nu minţi.

Tu, stăpână şi stea nevisată vreodată,
Tu, îndemn repetat al ieşirii din minţi,
Bietul meu adevăr e-un păcat fără pată
Şi mă-nchin la minciună că poate nu minţi.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!