Arthur Conan Doyle

Am avut norocul să aflăm că lordul Holdhurst se afla încă în Downing Street şi când Holmes i-a trimis cartea de vizită, am fost introduşi imediat. Politicianul ne-a primit cu acea curtoazie demodată, în privinţa căreia e renumit şi ne-a poftit să luăm loc în două fotolii, de o parte şi de alta a căminului. Rămânând în picioare pe covoraşul dintre noi – siluetă înaltă şi subţire, o faţă gânditoare, cu trăsături ascuţite şi cu părul buclat, încărunţit prematur – lordul părea să reprezinte tipul acela destul de rar de găsit – nobilul care este cu adevărat nobil.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes a căzut din nou în starea aceea de meditaţie intensă şi tăcută din care de abia ieşise, dar mie mi s-a părut, datorită experienţei pe care o aveam şi prin care mă deprinsesem cu toanele lui, că deodată îi venise în minte cine ştie ce nouă posibilitate de interpretare a cazului. Când ajunsesem la punctul final al călătoriei, era trei şi douăzeci şi după ce am luat în grabă prânzul la bufetul gării, am pornit imediat spre Scotland Yard. Holmes îi şi telegrafiase lui Forbes şi acesta ne aştepta: era un omuleţ cu o mutră ascuţită de vulpe şi deloc simpatică. Ne-a primit cât se poate de rece, mai ales când a auzit în ce chestiune venisem.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub copaci, întunericul avea ceva ameninţător: când ridicam ochii, frunzişul umbrit îmi umplea inima de o frică nelămurită. Fără îndoială că lighioanele monstruoase pe care le văzusem erau nişte biete vietăţi greoaie şi inofensive, care nu doreau răul nimănui. Dar ce alte supravieţuitoare ale epocilor imemoriale, ce dihănii crunte, hidoase şi sprintene se pregăteau, ascunse după aceste stânci sau aceste tufişuri, să se repeadă asupra noastră? Nu ştiam mare lucru despre viaţa preistorică; citisem o singură carte în care era vorba despre nişte monştri care ar fi putut face cu leii şi cu tigrii exact ceea ce pisica face cu şoarecele. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am lovi de ele în pădurile din ţara lui Maple White?

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cea mai grea problemă pentru mine o constituiau hârtiile lui. Holmes avea oroare să distrugă documente, în special cele privitoare la cazurile elucidate de el în trecut, dar, pe de altă parte, cel mult o dată pe an sau la doi ani, se străduia să le clasifice şi să le rânduiască, întrucât în notele acestea destul de incoerente, izbucnirile de energie entuziastă cu care realiza performanţele remarcabile legate de numele lui erau urmate, ca o reacţie, de crize de apatie în cursul cărora cânta nonşalant la vioară sau răsfoia alene vreo carte, plimbându-se cel mult între masă şi divan. Şi aşa, lună de lună, hârtiile se adunau, până când teancurile de manuscrise creşteau în fiecare ungher al camerei. Pentru nimic în lume n-ar fi acceptat să le ardă, dar nici ca vreo altă persoană să le pună cumva în ordine.

Arthur Conan Doyle în Memoriile lui Sherlock Holmes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luându-ne după urme, am părăsit mlaştina şi am străbătut o perdea de mărăcini şi copaci. Acolo se deschidea un luminiş şi în locul acela deschis am văzut cinci dintre cele mai extraordinare lighioane pe care mi-aş fi închipuit că o să le întâlnesc vreodată! Ascunşi după tufişuri, le-am putut observa în voie. Erau cinci: doi adulţi şi trei pui, toţi de dimensiuni colosale. Puii erau cam de mărimea unui elefant adult, în timp ce adulţii întreceau cu mult toate vietăţile pe care le cunoşteam. Aveau pielea de culoarea ardeziei, acoperită cu solzi ca de şopârlă, care străluceau la soare. Aşezaţi toţi cinci, se sprijineau în cozile lor puternice şi pe labele imense de dinapoi, cu câte trei degete, în timp ce cu labele de dinainte, mai mici şi cu câte cinci degete, trăgeau spre ei crengile şi mâncau fruze. Închipuiţi-vă, ca să vă faceţi o idee mai exactă, nişte canguri monstruoşi, înalţi de 20 de picioare şi cu pielea ca a crocodililor negri.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mic pentru o minte mare.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este treaba fiecărui om să vadă dacă se face dreptate.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde nu există imaginaţie, nu există nici groază.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o greşeală să confundăm ceea ce e ciudat cu ce e misterios.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor pentru cei care stau la soare să le predice celor rămaşi în umbră.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!