Lista completă, pagina 33
Moș Nicolae stresat
Ghetele stau la fereastră
Lustruite viguros
Toți așteaptă să primească
Un cadou mai valoros.
Nu banane, portocale,
Bombonele sau rahat,
Toate astea sunt banale
Vremurile s-au schimbat.
Doamna și-ar dori inele
Și cercei cu diamant
Brățări groase, cât mai grele,
Parfum fin, deodorant...
Copiii vor bani la plicuri
Jocuri noi, interesante,
Telefoane, căști, joystick-uri
Ori tablete performante.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (5 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă de cyborgi
Ah, Cyborg adevărat
Cu creier mic, dar cipat!
Circuitele-mi inciți,
Cu-ai tăi zece Terabiți.
Și senzorii detectează
Că Hard-ul îți cam vibrează
Sper că ai un Cooler nou
Fiindcă vreau să facem show.
Și n-aș vrea să te blochezi
Și Setările să-ți pierzi
Că eu nu-s atât de Smart
Ca să știu să-ți dau Restart.
N-am făcut Upgrade de-o vreme
Și RAM-ul e cu probleme,
Dar am boxe Huawei,
Poți să le admiri cât vrei.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (7 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Octavian Cocoș despre promisiuni
Atâta timp...
Atâta timp cât mai avem o țară
Și știm că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă și amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.
Atâta timp cât mai avem o viață,
Bună sau rea, așa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea față-n față
Nu să ne-ascundem după o perdea.
Atâta timp cât mai avem onoare
Așa cum am avut de când ne știm
Chiar dacă umilința rău ne doare
Putem pe toți în ochi să îi privim.
Atâta timp cât mai avem un suflet
Și o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreți chiar dac-am suferit.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Octavian Cocoș despre viață, despre timp, despre suflet sau despre moarte
Gânduri de ziua mamei
Trecut-au anii iute ca un fum
Și-au luat cu ei copilăria mea,
Când te priveam, simțind al tău parfum,
Și frumusețea ta mă copleșea.
Îți mai aduci aminte cum râdeam,
Cum mă legai la pantofiori în prag
Și-apoi spre grădiniță o porneam
Și mă priveai tot timpul cu mult drag?
Cum mă duceai la școală de mânuță,
Cărându-mi neîncetat acel ghiozdan,
Și mă-ngrijeai precum o albinuță
Zi după zi și-n fiecare an?
Eu n-am uitat candoarea ta de zână
Și faptul că am fost nedespărțiți,
Am străbătut o viață împreună
Am fost și triști, am fost și fericiți.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (26 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Octavian Cocoș despre frumusețe, despre tristețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mănânc și râd
E miez de iarnă, e un ger cumplit
Și m-am trezit cu greu de dimineață
Am băut ceai cu pâine și dulceață
Și-apoi la drum cu tata am pornit.
Micuțul iaz a dispărut complet
Sub platoșa de gheață lucitoare
Și nu mai simte nicio frământare,
Iar soarele se-nalță încet-încet.
Facem doi pași și ascultăm tăcuți,
Dar pojghița cea albă nu trosnește,
Ci parcă zâmbitoare ne șoptește
Să nu mai fim atât de precauți.
Tăiem o copcă mică lângă mal
Acolo unde gheața e mai groasă,
Iar apa clipocește întunecoasă
Sub cerul cu sclipire de opal.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (29 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treceri
Brava armie română a trecut Dunărea lată,
Ca la Grivița și Plevna să-și arate vitejia,
Căci a vrut ca să ne lase liberă, neatârnată,
Țara asta de poveste, scumpa noastră România.
Mai târziu, în vremuri grele, ghemuită în tranșee,
Sub o ploaie de obuze ce părea să o înece,
Pe la Mărășești prin preajmă, la Oituz, prin defilee,
Ea a spus cu îndârjire, "Pe-aici, neică, nu se trece!".
Și-au mai fost batalioane ce-au trecut cântând Carpații
Hotărâte să-și urmeze fără preget idealul,
Ca nimic pe lumea asta să nu mai separe frații,
Și cu jertfa lor de sânge au eliberat Ardealul.
Și ce comandanți de seamă am avut odinioară,
Ce băieți cu arma-n mână, care-au dat morții sărutul
Când au auzit comanda ce atât o așteptară:
"Bravi ostași ai țării noastre, vă ordon să treceți Prutul!".
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (26 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crunta gravitație
Te duci la munte, totul e frumos,
Aer curat și multă vegetație,
Dar când aluneci te întinzi pe jos,
Cine te trage? Crunta gravitație.
Mănânci prea mult și burta ți-a crescut,
Să scapi de ea, ajungi la operație.
De ce-ți atârnă? Poate n-ai știut,
Dar acționează crunta gravitație.
Te îmbeți la bar când bei cu un amic,
Iar mersul ți-e nesigur, ce senzație!
Genunchii nu te-ajută cu nimic
Cine-i înmoaie? Crunta gravitație.
Înveți din greu, gândești și calculezi,
Dar nu poți rezolva o ecuație
Și capul pe hârtie îl așezi,
Cine te-ndoaie? Crunta gravitație.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (19 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă seara
Se lasă seara.
Umbre lungi ne acoperă ca o mantie de catifea,
Ferindu-ne de privirile indiscrete ale trecătorilor,
În timp ce vântul sprințar îți răvășește părul despletit,
Ce cade în valuri pe umerii tăi de marmură albă.
Se lasă seara.
Dunărea se târăște molcom la picioarele noastre,
Ostenită de această peregrinare fără sfârșit,
Iar gândurile tale curg odată cu ea spre zările infinite,
Unde cerul albastru sărută marea întunecată.
Se lasă seara.
E pace și liniște pretutindeni în jurul nostru,
Căci lumea a obosit de atâta frământare zadarnică,
De atâta trudă, de atâta chin, de atâta speranță,
Și se pregătește de odihna cea sfântă și binemeritată.
Se lasă seara.
Inima ta începe să bată dintr-o dată mai tare,
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (6 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piața Obor
Duminică de vară, pe cer nu-i niciun nor,
E mare forfoteală în piață la Obor.
Poți cumpăra de toate, legume, ouă, flori,
Mezeluri, brânză, pește, și suc cu îndulcitori.
Aproape de parcare, sub un copac înalt,
Stau niște antreprenoare cu marfa pe asfalt,
Ce ronțăie semințe și scuipă coji pe jos,
Cu dinți lucioși de aur sau câte unul scos.
Te îmbie cu parfumuri, de firmă, evident,
Săpunuri, țigări fine - Marlboro, Winston, Kent,
Cu ceasuri, lănțișoare, inele fel de fel,
Privind cu lăcomie la orice portofel.
Discret, un om de-afaceri, ce stă sub un balcon,
Oferă spre vânzare un ditai telefon,
Se jură că-l dă ieftin, că nu e egoist,
Însă dispare-n grabă când vede-un polițist.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (26 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul...altfel
A fost odată ca-n povești
O prea mândră crăiasă,
În toată lumea nu găsești
O alta mai frumoasă.
Părinții ei, doi împărați,
Cu grijă o crescură
Și fiindcă nu mai avea frați
Ei tronul i-l dădură.
Și noaptea, din al ei iatac,
Pe geam tăcut privește
Cum și în ceruri și în lac
Luceafărul sclipește.
Dar timpul trece negreșit
Și nu știu cum se face,
Că ea de el s-a îndrăgostit
Și el pe ea o place.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Octavian Cocoș despre iubire
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Octavian Cocoș, adresa este: