Vera Pavlova

E linişte ca-n vreme de război

E linişte ca-n vreme de război.
Zac singură-n noapte ca o trădare
şi simt intens în carnea mea şi-n gând
fiecare sămânţă-a ta cum moare,
încercând să reziste – tenace, temătoare...
E grea povara-aceasta care tot vine şi revine,
povara atâtor morţi până când
o sămânţă va-înflori în mine.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt îndrăgostită, de aceea liberă

Sunt îndrăgostită, de aceea liberă să trăiesc
cum vrea inima, să eman feminitate când desmierd.
Sufletul este lumină când este plin,
greu când este gol.
Sufletul meu este lumină. Nu-i este teamă
să-şi danseze singur agonia.
Pentru că m-am născut împletindu-ţi cămaşa,
voi sosi din moarte cu acea cămaşă pe mine.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înmulţind într-un şir pe M cu F

Înmulţind într-un şir pe M cu F
rezultatul este unul sau doi?
Ar putea oare trupul sta lipit de suflet,
s-ar putea ca sufletului să-i fie teamă de trup?
Pun prea multe întrebări? Vreau doar
ca amintirile mele să se topească
în creuzetul tandreţei,
iar eu să adorm cu obrazul presat de spatele tău,
ca şi cum aş fi pe o motocicletă.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme ce lumina zilei...

Suntem bogaţi: n-avem nimic de pierdut.
Suntem bătrâni: n-avem spre ce alerga.
Noi trebuie să înfoiem pernele trecutului,
să zgândărim jarul zilelor care vor mai veni,
să vorbim despre ceea ce-înseamnă important.
Asta-n vreme ce lumina zilei, indolentă, scade-n asfinţit.
Trebuie să pregătim pat sfârşitului nostru nemuritor:
Te voi îngropa. Mă vei îngropa.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci de ce tot număr...

Atunci de ce tot număr câţi bărbaţi
Şi de câte ori, de câte ori am terminat?
Aş putea gândi că n-a fost îndestul ce-am căpătat?
Dar – de fapt, atât a fost. Catalogul acelor bărbaţi –
Insomnia – l-am recitit doar jumătate, de curând,
Şi-am sfârşit speriată într-o pădure-întunecoasă.
Merg înspre mine şi depun o mărturie-n gând.
Îmi duc trupul ca pe-o pedeapsă – o angoasă.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lucrul acela din mine...

Când
lucrul acela în mine
este mai mare decât mine,
el se potriveşte în mine
şi mă completează;
când
lucrul acela în mine
este mai mic decât mine,
mă răscoleşte
şi mă face să-mi iau zborul
liberă;
când
lucrul acela în mine
este egal cu mine,
eu nu sunt echivalentă cu el în aceeaşi proporţie;
iar când
mă părăseşte,
şi se pare că-o face permanent,
chiar şi atunci
mai este încă

[...] Citeşte tot

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-încă odată, ca şi-n alte dăţi, totul se sfârşeşte

Şi-încă odată, ca şi-n alte dăţi, totul se sfârşeşte,
Sfârşitul sfârşiturilor, slăvit în Cântarea Cântărilor...
Ar putea mama-soartă împreună cu tatăl-şansă
Concepe o poveste mai rotundă-într-un mai împodobit decor?
Nu: să consideri, înainte de-a avea treizeci şi doi de ani,
Că dragostea pe care o simţi este mai presus de toate,
Să crezi că scopul este-acelaşi lucru cu împreunarea
Şi să nu-i găseşti vieţii tale-un tâlc de-o mai înaltă calitate?

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred ca va fi iarnă

Cred că va fi iarnă când o să revină.
Pe albeaţa insuportabilă a drumului
se va ivi un punct, atât de negru, încât ochii se vor înceţoşa,
se va apropia mult, mult timp,
făcându-i absenţa comparabilă cu sosirea,
iar pentru mult, mult timp va rămâne un punct.

Un fir de praf? O înţepătură în ochi? Şi zăpada,
nimic altceva, doar zăpada –
şi mult, mult timp nu se va mai vedea nimic,
şi el va da deoparte draperia înzăpezită,
va căpăta formă şi trei dimensiuni,
va continua să se apropie, aproape, tot mai aproape...
Asta-i limita, mai mult nu se poate apropia. Dar el se apropie,
acum e prea uriaş pentru a mai putea fi măsurat.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!