Lista completă, pagina 3
Vânătoarea
Departe, în codru, un corn sună iară'; printre brazi, cornul Lunii va apare curând,
Câinii încă aleargă pe urme de fiară, urmați de hăitașii strigând!
Tot codrul răsună de vuietul aprig și fiare - tot felul - apar năucite;
Îns-acei vânători cu arme și arcuri, le lasă să treacă-nainte!
Dar vai! Deodată, de niciunde, apare o fiară... nu e fiară de rând;
Un mistreț fioros! O urâtă-arătare se-ndreaptă spre ei alergând.
Copita-i când calcă, pământul răscoală iar colții rup totul de sus până jos;
Copac de-i apare în față-l doboară; și vine turbat... fioros.
Din cale-i aleargă orice vietate ce viața dorește a o mai trăi...
Iar el... vine! Vine cu gânduri de moarte spre cei ce odihna-i răpi!
Un câine mai brav, înainte-i se-oprește și -ncearcă pe el de a tăbărî
Însă porcul mistreț, nici măcar nu-l privește; îl zdrobi sub copite... și îl omorî!
La scena aceasta, prea plină de groază, cu privirea turbată, plin de sânge pe rât,
Mistrețul le pare ca fiind o piază de pe-o altă lume, la ei coborât!
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ovidiu Donisă, adresa este: