Lista completă, pagina 3
Delfinul din mine
Îmi număram silabele și una s-a topit
în miezul cuvântului.
Încerca să-și epuizeze cântecul pe note
și noaptea o înfășura în albastru.
Dimineața mi-a acoperit ochii,
brațele au înflorit în pomi,
gândurile au căpătat aripi de păsări
care-mi ciuguleau din inimă.
Drumul s-a lungit sub tălpi,
picioarele n-aveau pași,
aveau aripile unui delfin
și întinderea era de apă.
Niște voci îmi mângâiau mirate
evoluția preexistentă în mister.
.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (7 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nicolae Vălăreanu Sârbu despre aripi, despre păsări, despre picioare, despre ochi, despre noapte, despre muzică sau despre inimă
Când sferele se ating
Era... pe când se curbau nopțile
din cauza înălțimii cerului,
fura contur spirala în cochilia cosmică
ce se ridică liberă
lăsând în urmă melcul,
când sferele se ating...
(se înghesuie stelele pe calea laptelui!)
Mușcând
cu mușcături din cuvânt,
printre dinții de piatră
urma să treacă râul,
Cald sângerând în cântec,
pînă-n adâncul mișcat al inimii,
unde se nasc poeme sonore.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Vălăreanu Sârbu despre stele, despre râuri, despre poezie, despre naștere sau despre libertate
Trenul cu fantome
Umbra mea
o rană în lumina lunii
se plimbă în noapte,
prin gara cu fantome în trenuri.
Stau clipele,
spânzurate de limbă
și ceasul-n perete ticăie
dintr-o scobitură de piatră.
Privește cruciș liniile ferate,
în ambele părți
și adoarme încremenit
cu un giulgiu peste ochi.
Numai frigul se tulbură,
între noapte și zi
și umbra dispare,
în trenul cu fantome
spre altă destinație.
Degeaba- l aștepți
n-o să vină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Vălăreanu Sârbu despre lumină, despre timp, despre somn sau despre plimbare
Femeia și moara de apă
N-are rost să plângi de iubire
poti mângâia florile înmiresmate,
trupul flămând îl poate sătura
marea cu valurile calde.
Când suferi, poți vorbi cu delfinii,
te poți împrieteni cu pescărușii
caută gândul dus, îl ciugulesc.
Dacă te neliniștește singurătatea
poți chema femeia de seară
s-o aștepți undeva pe râu,
îi vei mărturisi dimineața,
ce miracol a bântuit noaptea
și cum moara de apă ți-a măcinat timpul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Vălăreanu Sârbu despre singurătate, despre seară, despre plâns, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Venise toamna
O femeie-și ținea iubirea ascunsă-n sân
(își aducea rar aminte de ea);
Când cineva îi privea sânii,
atunci i se părea că ard
cu iubire cu tot.
O năpădeau transpirațiile și dorul,
alerga de nebună pe străzi
și se întorcea acasă singură,
până-ntr-o zi...
când s-a trezit cu sânii țepușă
prin bluza albă ca laptele.
De atunci, câte un bărbat
o însoțea tot timpul,
până a rămas doar unul,
și s-a căsătorit cu acte în regulă.
Degeaba...
Iubirea-i fugise din sân,
suferea de singurătate,
cu bărbatul alături.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Vălăreanu Sârbu despre toamnă sau despre alb
Amurg cu Ludmila
De atâta căutare, m-am rupt din trup.
Nechemată,
se topea peste ochi înserarea.
Absorb nestingherit apusul
extrag culorile,
le amestec în căușul palmei drepte;
cu mâna stângă flutur umbrele
disimulate pe o pânză furată din noapte.
Iau și căteva pensule
pentru degetele lucrătoare, câte una.
transpun pe fiecare parte a corpului tău
tonuri calde, rupte, cu tente de carmin în relief
și-n final îngroșez liniile curbe exterioare,
cele interioare rămân subțiri
aproape nevăzute din tușe.
Conturul îți alunecă
pe suprafețe mângâiate de raze
o decupare din crepuscul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Vălăreanu Sârbu despre sfârșit, despre mâini, despre degete, despre culori sau despre Soare
Bunicul
Avea bunicul o pălărie frumoasă
mi-a dăruit și mie una la fel
mergea la muncă în gradină ori pe câmp
își așeza pălăria jos să nu o murdăreasca
eram mereu împreună, îl imitam
îi plăcea să mă îmbrace la fel cu el
fapt care s-a și întâmplat
copil cum eram, nu știam că-i bolnav
și într-o zi a murit
nici asta nu am priceput dintr-o dată
așa că îmi tot așezam pălăria pe cap
și întrebam unde-i bunicul?
De atunci am rămas doar cu pălăria
în ea se ascunde bunicul
astăzi ca să fim împreună
nu numai în amintire,
o port la muncă în gradină
o așez jos lângă flori
și sap.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Vălăreanu Sârbu despre frumusețe, despre flori sau despre copilărie
Anotimpuri arse
când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate nopțile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
și fiecare îl va străbate pe jos
eu voi zidi o casă după soare
tu-ți vei echilibra resursele
va fi greu
orice anotimp ars
ne va îmbogăți cu alte întâmplări
până la momentul acela
când distanțele se vor topi
și vom tăia din cerul prea mare
porția noastră de suflet
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Vălăreanu Sârbu despre zile sau despre suflet
Caut femeia de ploaie
Ne-am despărțit din același drum
Mersul ei, grăbit, cât cerul traversat de comete
Nu se mai vede.
Să așezăm cuvintele în fața oglinzilor
Să nu se frângă de pietre sparte, de durere
Ca o moarte rătăcită
În plânsul căzut peste cruci.
Aproape întotdeauna
Luptele se vor da pe întuneric
Victoria va fi stabilită de alții,
Ajunși la lumină.
Adaug neliniștea-n uitare
O las s-alunece-n silabe de durere
Și alerg pe ulițele strâmte
Trăgând târâș imaginile.
Se urcă-n mine un obstacol
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Vălăreanu Sârbu despre întuneric, despre uitare, despre tăcere sau despre ploaie
Trec fluturi negri
Știu, turnurile nopții spre lună se-nclină
Pe acoperișuri vin păsări mari de pradă,
Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină
Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă.
Mă înspăimântă bezna și nu am o sclipire
Vin dezertări și temeri cu gustul lor de fiere,
Și zbuciumul nadejdii aproape-i de topire
În cupe își țes pânza paianjenii-n tăcere.
Prin câmpurile arse descoperi-vei drumul,
Însingurat și gol ești, un izgonit din lume,
Vai, unde sunt bărbații cu ochii lor ca scrumul?
Și cui să-i spun acuma ce mă framântă-anume?
Te cheamă voci difuze din spațiu de oriunde
Și netezind tăios, sunt cuvintele ca-n palmă,
Trec, parcă, fluturi negri prin umbrele rotunde
Și-n marginile vieții alunecarea-i calmă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Vălăreanu Sârbu despre viață
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Nicolae Vălăreanu Sârbu, adresa este: