Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Mariana Eftimie Kabbout

Lista completă, pagina 3

În Paradis!

Am adormit în paradis
pe pieptul tău prea plin de stele.
Și-am fost secunda dintr-un vis, mult prea frumos!
Am rupt o rază și am scris pe cerul nemuririi mele
Că te-am iubit ca o nebună,
dar ce folos?
Doar trandafirii mai păstrează secretul meu ce încă plânge;
Și-mi mai zâmbesc prin amintiri tot cum îi știu;
Mă las pierdută în furtuna ce scrie-n vânt cu al meu sânge;
Și nu-mi mai pasă de o moarte;
nici că-i tarziu!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt... ești...

Speranță sunt... spre tot ce-i bine
Sunt strop și cad ușor pe tine;
O clipă sunt și,
mă opresc să-ți mângâi visul
cu mine...

Îmi ești ocean și mă răsfeți
Cu ochii tăi să râd mă-nveți
Și-o fericire să pot păstra cu mine încă
zece vieți!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Durere

Mă arde lava-ncinsă
a vulcanului crunt
care-n piept mi-a erupt.
Mi se scurge prin vene
din creștet în tălpi,
și-napoi...
Mă tot varsă
într-un lac de noroi...

Mă zbat într-o junglă
cu liane de foc
și luptând , mă sufoc...
Pe un rug prea încins
îmi e sufletul ars
și sfărâmat .
Urlă-n mine durerea
ca un câine turbat...

Am păstrat doar un pumn
de cenușă și chin

[...] Citește tot

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șah-mat!

A istovit degrabă văpaia rațiunii
Și nimicind splendoarea din clipa de apoi
Îmi lasă-n suflet golul știut numai de unii
Mai bine decât mine... mai bine decât noi...

E ca un joc de șah pe-o tablă incoloră
Noi suntem doar pionii... tu, negru... albul, eu.
Spre nu știu ce final ne adâncim în oră
E negrul tău de vină sau poate albul meu?

Iar somnu-i umbra care ne-aruncă-n jocul rece
Și rând pe rând vom pierde țărâna de sub pași
Căci viața asta știe răbdarea să ne-o sece
Transfigurând vicleană, ultimii ani rămași

Tot căutând scăpare, un univers de umbre
Ni se deschide-ntins pe-al vieții umed pat
Pe care-am adormit cuprinși de jocuri sumbre
În timp ce soarta crudă ne tot șoptea: șah-mat!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunze și amintiri

Sub miile de frunze de castani
Ce au căzut pe-aleile pierdute
Simt pașii tăi pierduți, triști printre ani,
Plini de-amintiri de care mi-a fost dor
Prea multe clipe dragi ascunde timpul
Ce-a-nchis în el iubirile trecute
Păstrez numai ce-a fost frumos în minte
Și cu aripi de înger mã înalț și zbor...

Castanii-au plâns cu frunze înroșite
În parcul ce-a păstrat povestea noastră
Pășesc cu teamă-n clipe-mbătrânite
Și mă așez pe-o bancă să respir
Parfumul tău îmi dă și azi târcoale
Iar ochii tăi născuți din marea-albastră
Trimit un zâmbet cald să îmi aline
Tristețea ce m-aruncã în delir...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Sărutul unui înger
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Picături de rouă

E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două…

Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculță și te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe șoapte

Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorțire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două

Doi pași de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte… dulce feerie!
Prin părul meu ești vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viață suflet îmi vei fi

[...] Citește tot

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt liniștea ta

Tu ești o furtună, dar cu liniștea mea
Te acopăr în noaptea prea rece
Mă-nconjori plin de ceață doar cu dragostea ta
Și mă doare crunt timpul ce trece

Printre valuri te pierzi dar eu știu să te simt
Și-ți aștern țărmul meu la picioare
În furtuna-ți nebună te acopăr cu-alint
Iar din beznă te-mping către soare

Dar când zile-or veni și vei fi prea să rac,
Iar eu vis îți voi fi de departe
Am să-ncerc doar în stropi de iubiri să te-mbrac
Eu sunt liniștea ta.... Tu mi-ești noapte....

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

De ce?

De ce ne naștem oare?... oricum plecăm din viață...
De ce ni-s numărate și orele ce trec?
Prea multe fețe aspre ascunde-a noastră față
Și măsurat ni-i timpul necredincios și sec

De ce regret trecutul, oricum nu este cale
Să mă abat din drumul cuprins între porunci
Căci scris mi-a fost pe frunte s-o iau direct la vale
Deși tot urc spre vârfuri luptând chiar și pe brânci

Din tot ce-am luat cu mine nimic n-are valoare
Iluzii și speranțe s-au rătăcit pe drum
Și dacă spus-au unii că fericirea doare
De ce aveau dreptate și încă au și-acum?

Să nu te chinui astăzi să înțelegi cuvinte
Căci de înveți prea multe, vei vrea să ai un rost
Dar vântul veșniciei îți va aduce-aminte
Că moarte-i după viață și doar un om ai fost...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout (14 septembrie 2006)
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iad și rai

Ai fost lăsat o viață pe-un petec de pământ
Să-ți faci pe el o casă și mai apoi, mormânt.
Puterea cea divină un chip ți-a dăruit
Și-o moarte care-n umbră, mereu te-a însoțit.

Luptându-te cu vântul cel aprig și viclean
Ai străbătut secunde și ore, an de an
Strivind sub pași o piatră care n-avea vreun rost
Dar n-ai gândit că poate și ea suflet a fost.

Știai că sus e raiul și vor pleca spre el
Acei care-aveau mărul, dar n-au mușcat din el
Ai mai sperat că totuși iertare-avea să vie
De parcă toți am fost doar sfinți de meserie.

Născut dintr-o culoare prea bine definită
Rămas-ai doar o umbră în veac încremenită
Și să nu-mi spui tu mie că-i fals al meu cuvânt
O fi raiul în ceruri, dar iadu-i pe pământ!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Mariana Eftimie Kabbout, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!