Ion D. Sîrbu

Eu cred în existenţa Limbii Române, ca Spirit lucid, ca Zână severă şi răzbunătoare. Blaga credea şi el — despre Beniuc zicea: "ÎI iert: de alfel, Limba Română şi-a retras de la el chiar şi puţinul talent pe care i l-a împrumutat la început." Eu urmăresc astfel cariera unor vajnici atleţi ai scrisului mult: Păunescu, D. R. [Popescu], Săraru, Ţoiu — simt cum se retrage din soarta scrisului lor iscălitura mistică a poporului şi a limbii în care comit ceea ce comit.

Ion D. Sîrbu în Opere II Corespondenta, VI (24 noiembrie 1984)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplu istoria şi sunt destul de inteligent ca să înţeleg încotro merge lumea şi care mi-e locul în ea. Am încă sufletul plin de dragoste de viaţă, creierul îmi duduie de idei prea îndelung dospite, mâna, când iau condeiul, tremură de nerăbdare. Nu vreau bani, nu vreau glorie, nu vreau nici măcar un post (deşi va trebui să-l accept), eu vreau să scriu. Am adunat o viaţă întreagă experienţă, sunt dobă de filosofie şi literatură, citesc curent în şase limbi europene. Ştiu ce e arta, ce e omul... Şi totuşi...

Ion D. Sîrbu în Opere II Corespondente, VII (1 martie 1963)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blaga (acum) ma considera o inteligenţă — investiţie a Literelor române. Punctul lui de vedere este următorul: "Ai avut cea mai fantastică viaţa, al cunoscut tot ce e românesc. Ai fost iubit de profesorii tăi, te-au învăţat toate limbile de care ai avut nevoie. Craiova nu e un loc de pedeapsă, e un spaţiu ideal de singurătate creatoare, de sinteză a vieţii tale risipite şi risipitoare. Trebuia să te închidem, trebuia să te trimitem In exil, trebuia să te însurăm cu Lizi — altfel ti-ai fi împraştiat zestrea toată. Aşa te-am adunat; îţi mai dăm câţiva ani, poate iese ceva de capul tău."

Ion D. Sîrbu în Opere II. Corespondente, VI (1984)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi, în zilele trecute, m-am pomenit însemnând într-un caiet al meu (peste tot am caiete, Lizi zice că sunt ca un filosof în năpârlire, îmi schimb părul, năravul, dar toate defectele cresc la loc, ca şi cozile la şopârle) cum că: îmi imaginez ce surpriză va fi dacă, după moarte, vom fi duşi, pe grupe de specialităţi, într-un pro-seminar ceresc: acolo, în numai zece minute, un asistent plictisit ne va explica "taina lumii: ce e cu materia, ce e viaţa, ce rost are omul şi omenirea, cum e cu istoria şi filosofiile": totul va fi atât de simplu, atât de neaşteptat încât vom regreta anii în care căutam, ne frământam, ne chinuiam să dibuim şi să spunem măcar "24 este, dar s-ar putea să fie ceva, nu ştim ce, dar ceva-foarte-altceva."

Ion D. Sîrbu în Corespondenţă, 17 (20 august 1984)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un biet şi brav român soldat, ce am fost în vechea armată română, văzând numai în ultima lună zece filme sovietice despre victoria lor, alte zece ale aliaţilor despre victoria lor, m-a cuprins deodată o nesfârşita milă după caii şi ţăranii ce au murit stupid şi total inutil în acest al doilea război mondial; Noi am dat peste 800.000 de morţi în Răsărit, alţi 300.000 în Apus; faţă de numărul locuitorilor ţării mele de atunci, avem un procent uriaş, de zece ori mai mare ca al Angliei/SUA. Despre lupta noastră doar noi vorbim, între noi, în şoaptă; deşi, eu ca bătrân sergent, ţină-ţi aminti ca astăzi, la aceasta teribilă aniversare a înfrângerii a uneia din marile puteri fasciste, noi, aşa cum ne vezi, şi ne ştii, că suntem singurul popor din Europa care, fără să fim deloc fascişti (vorbesc de armata română, în toată divizia mea - 18 infanterie Sibiu - erau doi foşti legionari din Răşinari), am luptat împotriva bolşevismului (de care ştiam şi nu ştiam mai nimic), şi fără sa fim deloc comunişti, am luptat şi împotriva hidrei fasciste. Cehii cât au luptat? Dar polonezii? Dar francezii? Dar bulgarii?

Ion D. Sîrbu în Traversarea cortinei (15 mai 1985, Craiova)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

scris

Scrisul este un sacrificiu printr-un fel de nobilă automutilare.

definiţie de Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal (1996)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom ajunge să ne pricepem la toate câte puţin şi să avem din toate câte nimic.

Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal (1996)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor să mori o dată, definitiv: dar să mori în fiecare zi, cu ţârâita, şi de râs, asta e cumplit.

Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal (1996)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!