Lista completă, pagina 3
Parteneri în Hades
"Nebuni, care au mâncat vitele lui Helios;
iar zeul le-a refuzat ziua reîntoarcerii"
-Odiseea-
De vreme ce mai aveam câțiva pesmeți,
a fost o prostie din partea noastră
să debarcam pe insulă și să mâncăm
lenoasele vite-ale lui Helios;
și asta pentru că fiecare din ele era un castel
pentru care trebuia să porți războaie
patruzeci de ani, până când deveneai
un erou și un star!
Întorși hămesiți pe uscat,
ne-am îndopat până-am căzut,
îndestulați, în aceste regiuni joase și triviale,
greoi la minte și sastisiți.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumi pierdute
Cum ai putea tu strânge laolaltă
miile de fragmente-ale
fiecărei persoane?
Ce s-a-întâmplat cu cârma?
Barca descrie cercuri
și nu se vede nici un pescăruș.
Lumea se scufundă:
Așteaptă și te va lăsa
singur sub soare.
Tu scrii:
cerneala se împuținează,
marea se umflă.
Trupul care spera să înflorească precum o ramură,
să poarte fructe, să devină un flaut în ger...
imaginația l-a aruncat în zumzăitul unui stup de albine,
astfel încât timpul muzical să poate veni și să-l tortureze.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lămâi amare
Pe-o insulă-a lămâilor amare
Unde frigurile lunii reci ard
În globurie întunecate ale fructelor,
Iar sub picioare iarba uscată
Tortureaza memoria și reînvie
Deprinderi moarte de-o jumătate de viață,
Lasă mai bine să doarmă tot ce n-a fost încă spus,
Frumusețea, întunericul, vehemența.
Lasă infirmierele mării străvechi
Să le comemoreze somnul,
Iar capul cârlionțat al mărilor grecești
Să-și păstreze calmul, ca pe niște lacrimi care n-au curs.
Să-și păstreze calmul, ca pe niște lacrimi care n-au curs.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele Domnului, te somez
Ulei pe membre
poate-un miros rânced
ca acela impregnat
prin capele,
ca acela al porilor grunzuroși
de pe partea neîntoarsă-a unei pietre.
Ulei pe părul
legat în cunună
și poate și-alte parfumuri
necunoscute nouă,
bogați sau săraci,
și statuete oferind
degete subțiri și sâni mici.
Ulei în soare
frunzele s-au înfioarat
când străinul s-a oprit aici
și tăcerea atârna grea
între genunchi.
[...] Citește tot
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radioul
Velele devenind tot mai mici în vâltoarea vântului
sunt tot ce reține memoria din acea zi.
Parfumul pinilor și tăcerea
vor alina rana
făcută de navigatorul care se-îndepărtează
sclipirea fulgurantă-a lipanului în râu,- a dumbrăvencii în aer.
O, femeie rămasă fără mângâiere,
ascultă recviemul vântului.
Potirul de aur este gol,
soarele-a devenit o rufă
la gâtul unei femei de vârstă mijlocie,
care tușește fără contenire
amintirea verii-n care el a plecat o întristează...
atunci ea avea aur la mâini și în pântece.
O, femeie cu priviri pierdute,
ascultă cântecul orbului.
Se întunecă; închide ferestrele
fă-ți flaut din trestia zilei de ieri,
[...] Citește tot
poezie de Giorgos Seferis din Sturzul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Giorgos Seferis, adresa este: