Alfred de Musset

Domnului Victor Hugo

Iubim atâtea lucruri pe lumea asta, doară
Ca să-nţelegem bine ce preţuim din plin:
Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin,
Femei, sau cai, sau lauri, sau roze bunăoară.

Călcăm pe flori firave, ce-abia prind să răsară,
Şi plângem, şi cuvinte de bun rămas rostim.
Cu timpul, ne dăm seama şi noi că-mbătrânim
Când clocotul se duce din inima hoinară.

Din toate-aceste bunuri, ce nu spun lucru mare,
De preţ e numai unul; un vechi amic, se pare.
Te cerţi şi fugi de dânsul; când însă, cuminţiţi,

Ne întâlnim, surâdem, şi două mâini se-ndeamnă,
Gândindu-se că-n timpuri mergeam nedespărţiţi,
Că sufletul nu-i veşnic şi "ieri" un "mâine"-nseamnă.

sonet de Alfred de Musset din Poezii (1960), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul meu nu e mare, dar beau din paharul meu.

Alfred de Musset în De la mână pân-la gură
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îşi arogă dreptul de a glumi, trebuie să ştie să se şi apere.

Alfred de Musset în Lorenzaccio, I, 4
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

Un cântec trist de Schubert, lin prin văzduh plutea,
Când tu, - ţii minte oare? – mi-ai spus: "Nu! Niciodată!
Nu!" îmi spuneai şi totuşi în ochii-ţi strălucea
Azurul melancolic al bolţii înstelată.

Spuneai: "Nu! Niciodată!", dar chipul tău zâmbea,
Ca-ntr-un profil de veche medalie turnată;
Şi, mândru, al comorii ce-ascunzi instinct, punea
Pe-obrajii tăi, năframa-i geloasă-mbujorată.

Păcat! O, ce cuvinte de nepăsare pline
Când îţi vorbeam, marchiză, de dragoste ştii bine,
Nu-ţi desluşeam nici chipul, nici zâmbetul de crin.

Mai dulce decât ochii-ţi senini e-a ta simţire;
Şi mă gândeam în taină, privindu-i cu mâhnire,
La sufletul ce-n floarea-i ţi se-nchidea divin.

poezie clasică de Alfred de Musset (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea certurilor este împăcarea.

Alfred de Musset în Cu dragostea nu se glumeşte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa iertării, lasă să vină uitarea.

Alfred de Musset în Noaptea de octombrie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă nedumerire! Câte nopţi albe! Doamne Dumnezeule! S-ajung oare demnă de dispreţuit? El însuşi mă va dispreţui. Dar iată-l că pleacă, se depărtează.

citat clasic din Alfred de Musset
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul nu are ce să-i facă celui muşcat de şarpe; nu-i rămâne decât să-şi ardă rana.

Alfred de Musset în Lorenzaccio, III, 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

În groapa-n care voi dormi-n cărare,
Vreau să-mi sădiţi o salcie plângătoare.
Chiar pentru viaţa ce s-a scurs nătângă,
Ea nu va conteni ca să mă plângă,
Şi, fiimdcă are frunza mică, rară,
Îmi voi simţi ţărâna mai... uşoară.

hexagramă de Alfred de Musset din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine a iubit, poartă o cicatrice.

citat din Alfred de Musset
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!