Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Alexandru Mărchidan

Lista completă, pagina 3

Crestături în nor

(Unui dac liber)

nici nu știi
când ai să fii mușcat
de visul primăverii
(cu-atât mai mult
cu cât tu însuți ești
o mică reverie-n univers).
vremea este a tăcerii de opal,
a învierilor,
a crudului sălbaticului verde.
nu e nici umbră de iluzie,
nu e acum prilej de team㠖
fulgere, ploi ori negrul-iute-al norilor
ne fac și mai strălucitoare
luminile ce se aprind
(ce mai contează micile apusuri
în fața dimineților ce vin?)
când mii de porți
în mii de flori se văd deschise,

[...] Citește tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blitz

(pentru Ion Gabriel D.)


acolo mergea el cel mai des –
unde pietrele de pe inimă
se-amestecau prea ușor cu pietrele muntelui.
de-aceea, ori inima-i rătăcea prin locuri sălbatice,
ori muntele se lupta să-i iasă din piept.
totuși, acest prieten nu uita niciodată
să-și rostească viața
ca și cum ar fi scris scrisori lui Dumnezeu.
e-adevărat, uneori agăța totul
de-un semn de-ntrebare,
alteori se-ntreba de mai poate spune Da
cel ce de mii de ori a spus Nu.
e-adevărat, deseori ne trântea în față
icoana unui hoinar,
însă de tot atâtea ori și-a risipit

[...] Citește tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Treizeci și cinci de munți și o piatră

acum
a rămas această fâșie de timp –
deasupra, umbra mea de viață
dedesupt, o viață de umbre
ducându-și lupta cu tot ce sunt.
cineva le ține în lanț
și-asmute câte una
când brațele îmi sunt mai slabe,
rănile mai adânci și vremea potrivită
pentru lovituri ce trec din sânge
în duh.
nu mai vreau daruri ale nimicului,
balsam de foc, leac băbesc de minți furate
în jocuri de oglinzi,
nu mai vreau daruri
precum acelea zămislite
în dărnicia vânătorului –
frânghii, țepușe, fier și cuie
pentru prea strânse-mbrățișări ale durerii.

[...] Citește tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Telos

încercări de a duce la capăt povara.
nu e deloc o joacă de-a viața
când porți firave straie de timp.

dimineața și seara – două trecători.
deseori treci prin ele
deseori rămâi prins.
poate pentru asta
sfinții păzitori ai călătoriilor
sunt cei mai iubiți.

am găsit și am rătăcit
iarăși am găsit și am rătăcit
acel galben ce-mi preface povara în pace
biet îndărătnic ceas de pământ
căutând stângaci peste tot un iarmaroc nevăzut:
de marginea sa cu fruntea mă voi sprijini
și în marginea lumii cu un vârf de picior
să așez povara pe-un taler
și să cer pe ea după atâta-nnoptare în iarnă, ploi și zăduf

[...] Citește tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Symposion

în jurul tău,
adesea fără s-o știi,
stau asemenea cavalerilor mesei rotunde
cuvinte întrupate în nevăzute trupuri.
adesea fără să-ți imaginezi măcar
stau în jurul tău și acelea pe care
n-ai dori vreodată să le vezi luând chip,
cuvinte precum dulăii abia, abia ținuți în lanț.
desigur, să nu ne înșelăm,
cavalerii, masa rotundă și dulăii și lanțurile
nu-s plăsmuiri, ci ființe cât se poate de vii,
unele calde, altele crude –
noi însă, mai iute ori mai leneș,
pășim spre ele zi de zi.
ai auzit, poate ți-am spus deja,
și de culorile acelor cuvinte
rămase pe catifeaua auzului
cum se prind ciulini de aur în lâna mieilor,
cum ai pune în cupa cu vin gânduri și nori –
cât de mult le iubesc pe acestea!

[...] Citește tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moara lui Mărchidan

ai vrut să mă vezi,
pierzând pentru asta zile, săptămâni și ani,
ai urcat și ai coborât și ai coborât,
hainele tale hrană ploilor și fulgerelor
și drumurilor găunoase,
inima ai lăsat-o durerilor,
peșteră de lei și de tâlhari,
ai zdrobit corăbii de stâncile-așteptării –
n-ai vrut să-ți astupi urechile, n-ai vrut,
deși nu te-ai legat de catarg
(acum hienele mării se bucură
văzându-ți alergarea).
ai vrut să mă vezi
ca să pui în mișcare o moară uriașă
ascunsă, nevăzută, zdrobitoare
unde grâul nădejdilor
trebuia să devină făina bucuriei.
ai vrut să mă vezi
și ce-ai gândit că vei afla:
timp nou fără de timp? dimineți albe?

[...] Citește tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Alexandru Mărchidan, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook