Lista completă, pagina 29
Incandescentă refulare
Ca un țipăt de durere te ascult, când mă atingi
Ca o lavă din străfunduri te adun, când vise stingi.
Și te simt ca pe-o durere, ce își face loc spre cer
Când de-atâta dor, explozii, printre gemete, iar pier.
Roșu mă pictezi obraznic și m-aștepți la cotituri,
Să-mi aprinzi nedumerirea și săruturi să îmi furi.
Și cenușă să rămână când fierbine mă-nvelești!
Hai, mai cântă-mă în vise, și trezește-mă-n povești!
Cu furie, drumul vieții, ca un fluviu ți-l croiești
Pe un mal te-aștept cuminte, soarta să mi-o drămuiești.
Și de mână-n zorii vineți de atâtâtea așteptări
Să mă prinzi, să nu mă-ncumet, să mă sting în alte mări.
În incandescența asta, ce te fierbe ca în iad
Tu m-atragi ca pe-o ofrandă și ca jertfă am să cad
Pe altarul nemuririi, unde noapte am să-ți fiu,
Să-ți răsar cândva în ceruri, să nu fie prea târziu!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Violetta Petre despre visare, despre viață, despre religie sau despre noapte
Drumul iertării-i prea lung...
La cer să-mi ajungă o rugă în dungă, n-am scară și nici în genunchi,
De-aș sta în altare, nu am lumânare și nici busuiocul mănunchi.
E cale prea lungă și ruga în dungă e-un cifru mai greu de pătruns,
Pe care-l dezleagă doar mintea întreagă, în care iertări s-au ascuns.
Mă doare un soare ce n-are răbdare și vine mai des decât ieri
Și-n foc pârjolește un vis ce-nflorește pe-o gură-necată-n tăceri.
Cuvinte proscrise se târă și mi se mai frânge-un poem pe asfalt,
E raiul departe, un iad ne desparte și cum să ajung spre înalt?
Se rupe o treaptă și îngeri așteaptă, ca Domnul să facă minuni,
Dar, nu se aude, de-atâtea palude, când mlaștini în suflet, aduni,
Nici strigăt, nici jale, doar slabe vocale se tânguie-n margini de lumi.
Nu-i chip de tămadă, când moartea-i pe stradă, doar moartea să ți-o asumi.
E vreme de ducă, când pe coji de nucă, genunchii la rugă n-ajung,
Prea multe păcate se zbat vinovate și drumul iertării-i prea lung...
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violetta Petre despre vinovăție sau despre tăcere
Și violete-mi înfloresc...
E-o simfonie beethoveniană, ce își compune muzica-n tăcere
Pe-o scenă de culori, bacoviană, ce drepturi de-autor, din nou, îmi cere.
Penel dumnezeiesc pecete-și pune, în roșu-arămiu pe geana lumii,
Când vara mea în toamna ta apune și țipă, de singurătăți, lăstunii.
Și plouă în poeme dimineața și în amurg stau visele la pândă,
Scâncește la răscruci de vreme viața, melancolia, suflete, inundă.
Și în cromatica-i elegiacă, mă-nlănțuie flămândă și-nsetată,
În straie de gutuie mă îmbracă, eu îmi păstrez o clipă decoltată,
Să-i fac în ciudă când furtuni aruncă, să mă doboare dintr-o lovitură
Și să alerg cu-albastrul meu în luncă, când lacrimă îmi cerne peste gură.
Săgețile-i îmi sângerează stânga, acolo unde doruri mai există,
Dar a uitat în goana ei, nătânga, că vara mea, sub cizma ei rezistă.
Și chiar de-mi calcă florile-n picioare și-mi veștejește frunza de pe ramuri,
Pe lângă toamnă eu îmi fac cărare și violete-mi înfloresc la geamuri...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violetta Petre despre toamnă sau despre poezie
Rătăcire
Mă-ntreb la răsărit și la apus, pe unde-mi umblă gândurile toate?
Răspunsuri caut, doar pe unde nu-s și nimeni să-mi răspundă, nu mai poate.
Nu mă privește nimeni cum deschid, din când în când un ochi înspre lumină,
Tăcerile, poemele,-mi ucid și versul meu e doar păcat și vină.
Și cum să fie, când nu mai sosesc, nici primăverile ca altădată?
Iubirile, pe rând, se ofilesc, speranța e în ceruri suspendată.
Albastrul moare pe spinări de chriști, însângerat sub lovituri de ură
Și cum să îndrăznești să mai exiști, când doar blesteme înfloresc pe gură?
Dospesc orgolii și în bob de grâu, că, plouă cu venin și cu otravă,
E doliu și în apa mea de râu și salcia-ngenunche, grav bolnavă.
Și marea, Doamne, a rămas în larg, nu mai sărută țărmul și-o să moară,
Ca o corabie fără catarg, ca un arcuș, fără a sa vioară.
Nu mai răsar și nici nu mai apun. S-a-nghesuit și timpul de durere
Într-un balon anemic de săpun, cu rănile deschise, la vedere...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violetta Petre despre moarte, despre versuri, despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cerșim iubire de oriunde...
Nu mi-e rușine să cerșesc, ba mi se pare chiar firesc, să cer iubire oarbă
Chiar de n-o văd, o simt în piept, când, pe la colțuri mai aștept iubirile să-mi soarbă.
Eu am iubire pentru toți, pentru neoameni, pentru hoți, pentru nebuni mai multă,
Că îmi sunt frați de suferinți, călcând în străchini și cuminți și nimeni nu ne-ascultă...
Strigăm în vers, strigăm frumos, chiar de avem glasul pe dos, ni-e inima fierbinte,
Și nu-nțelegem mai nimic, doar din iubire câte-un pic și-un dram din cele sfinte...
Nu ne atinge vreun blestem, purtăm la piept câte-un totem, doar nepăsarea doare
Iar neiubirea-i beteșug, o scară-naltă înspre rug, malignă sufocare...
Cerșim pe străzi, cerșim în cer iubiri cu suflu efemer, doar cât să ne ajungă
Pentru o clipă de extaz, când în al nostru Alcatraz ne e noaptea prea lungă...
Nu mi-e rușine să cerșesc darul cel mai dumnezeiesc din câte sunt pe lume
Uitați-vă în ochii mei și veți vedea iubire-n ei și-n versurile-antume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violetta Petre despre iubire
Ia-ți violetu,-Anida,-n hibernare!
Adulmecă, Anida, trandafirii, bujorii albi care miros ca ei, sunt mesageri de dor și ai iubirii și ia și un buchet de stânjenei!
Să nu-ți trădezi vreodată violetul, e prea labil pentru un adulter și toate florile-s la fel ca muritorii, cu un respir redus și efemer...
Și fă-ți provizii pentru vremuri grele, când troienii-vor iernile culori și albul va împărăți o vreme, cât ne va fi Crăciun în sărbători...
Ierbarul să îți fie la-ndemână, să-l răsfoiești când furtuni-vor mări,
și movul să-ți alinte dezolanța, când vinețiul va domni în zări...
Păstrează în poeme o glicină și-n iriși mov îmbracă versul nud, și nu uita să pui la rădăcină un strop de verde luminos și crud...
Salcâmii lasă-i să te plouă-n voie, ca să te- îmbrace-n strai de alb nebun, să-ți fie-a necuminte în iubire, când florile își fac din nea zăbun...
Nu te lăsa mințită de luceferi, că îți vor înflori printre ghețari, doar brazii vor rămâne-n iarnă teferi și-n univers explozii de quasari...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violetta Petre despre alb, despre iarnă sau despre flori
Străină de vară
Vară, nu ai loc în mine, printre-atâtea toamne grele.
La ferestre curg perdele- ploi de lacrimi blestemate
Și-mi cresc nori de plumb pe umeri și pe aripi, vai de ele
Și de versul fără muză din poeme zbuciumate!
Cum să te primesc la masă, când pe masă-s doar cuvinte
Într-o debandadă cruntă la un bal mascat de iarnă?
Să le ordonez în fraze,-n poezia mea cuminte,
N-am putere, când minciuna a-nceput deja să cearnă.
Au gonit o zi de vineri, când aveam vara sub gene,
Au pus lupii-n pod la pândă, să o sperie de moarte
Și-a fugit cu flori și iarbă pân' la tine, în poiene,
Unde m-așteptai, iubite-n rai cu două pașapoarte.
Eu rămân pe pragul toamnei, tu cu vara-n buzunare,
Să aduni din curcubeie, știi, alabastru-acela verde,
Și să mi-l trimiți prin poștă, să îl am pentru gustare,
Când vor viscoli colinde, gustul verii de-l voi pierde.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violetta Petre despre rai
Violetă, floare de câmp...
Alerga copilăria, flori de câmp purtând în plete
Cu tăcerea dimineții și-a-nserării violete
Și în liniștea albastră, din petale de cicoare
Picurau în ochii tineri, lacrimi și un dor de mare.
Pe scaieți tronau albine, îmbrăcate-n muselină
Ciumăfaiele ca neaua, îmbibate-n vanilină
Erau gazdele perfecte, lângă macii rupți din soare,
Înroșiți de astrul lumii când apune sau răsare.
Clopoței și anemone, galbenele, albăstrele
Le-mpleteam în coronițe pentru nopțile cu iele;
Margarete, sânziene, stânjenei și garofițe
Le-așezam pe ia mamii, broderie pe altițe.
Păpădii și levănțică, dediței și viorele
Toate au rămas în mine, amintiri cu gust de stele;
Când mi-e dor, alerg în vise pân' la lunca dunăreană,
Să-mi găsesc copilăria-n țara hiperboreană,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violetta Petre despre albastru
Replică la poezia "Replică" de Valentin David
Păi, cum să nu te-nlănțui, când tu te plimbi prin mine
Și calci pe unde versul abia a răsărit?
Ți-aș pune, ah, cătușe la tălpi dar mi-e rușine
De mine, că, parola de-acces ți-am dăruit.
S-aștept să vină iarna,-n zăpezi s-ascunzi intenții
Și să pătrunzi ca hoții și eu să stau de lemn?
Nu te credeam în stare să ai așa pretenții!
Să te gândești mai bine, Amor, eu te îndemn!
Măsuri de siguranță mi-am luat pentru atacul,
Ce-l pregăteai când planul în ochi ți l-am surprins.
Ți-aș fi cusut și gura, dar mi-ai furat și acul
Și ața din mosoare, dar uite, tot, te-am prins!
Acum, te plângi că timpul se scurge-ncet și dorul
Te-apasă ca o stâncă de-al lui Sisif pe cord.
Ți-a cam pierit curajul și unde ți-e umorul?
Eu niciun armistițiu nu vreau să îți acord.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violetta Petre despre zăpadă
Gânduri fără cenzură
S-au strâns atâtea gânduri la poarta așteptării,
Se calcă în picioare, se-amestecă ciudat;
Stau cerberii de pază pe treptele intrării,
Infernul dă green carduri la crime și păcat.
Iar gândul meu, timidul, înfrigurat de teamă
Se tot întreabă: oare, adresa n-am greșit?
Rănit în ambuscadă și nebăgat în seamă
Ar vrea să se întoarcă de unde a venit.
Dar, cum să se adune din marea de cuvinte
Strivit ca-n turnul Babel, la temelia lui?
Venise printre primii, eliberat de minte,
De mintea zbuciumată, în ziua cea dintâi.
Era un gând de seară, cu liniștea zdrobită
De gândul de adio al unui trandafir,
Ce își nega sorgintea, vrând spinii să-și înghită
Pe timp de lună plină, ca un flămând vampir.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violetta Petre despre gânduri
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Violetta Petre, adresa este: