Luminiţa Potîrniche

* * *

cred că de la clor
mi s-au şters amprentele

astazi mi-am accentuat sprancenele cu creion
ca sa pot pastra distantarea sociala

mi se pare ca nu mai am nici o expresie
mastile nu transmit nimic

sunt o haina maron care duce niste sacose
prin praful orasului

niste porumbei fac acelasi lucru
fara sa se teama

mi-as dori sa fiu imponderabila
si sacosele astea sa se care singure

drumul catre casa va deveni istoric

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şes, dar şi un munte negru

eu stau la şes
dar un munte negru de singurătate
mi se opune
vara e frig
iarna nu ştiu prea bine
dacă sa ma plang
sau să râd
un cârd lung de mioare straine
curg şi striga
pe un păstor în sinceritate
agale cate-un lup
tot negru
se-nfrupta din toata tacerea
la ses sunt oameni
dar i-a prostit si pe ei cineva
stau cat e ziua de lunga
si urla si pasc si necheaza
noaptea isi iau inapoi un munte
o stana de stele
un teritoriu fara vreo importanta

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

femeile fericite îşi ţin viaţa
în valize captuşite cu atlas roz
au poze cu pui de rinocer alb
şi îşi coafează părul precum medusa

siropul prăjiturilor făcute de ele
vindecă răni din dragoste
scriu cărţi cu dermatograful
pe mijlocul oglinzii

cine ar mai vedea cearcănele
de pe inimă
când la îndemână e mereu un ruj roşu
şi o cutiuţă muzicală în care
cântă o mierlă gheişă

alunecările femeilor fericite
sunt nişte arabescuri
pe o catifea stacojie
pe care la urmă îşi vor depune

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi vine miros de coajă de pâine.
De unde, mă întreb,
Dulapul e dat de mult,
Nu l-a mai deschis, nu l-a mai vopsit.
Cândva avea şi o dantelă prinsă cu pioneze
Pe raftul cu ceştile mici, pentru musafiri.
Acolo, la mijloc, stătea pâinea
Ca într-un cuptor de lemn,
Învelită într-o pânză albă.
Ea nu a mai umblat acolo,
Nu a mai deschis.
A dat dulapul cu totul,
Pe coaja pâinii apăruseră chipuri de sfinţi
Şi pânza albă era o marahmă.
Acum mi-a venit mirosul ăsta.
Şi taie o bucată din pâinea pe care
Copilul o rupea cu mâinile mamei
Şi o ducea la inimă.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce femeile ne... plac

cu timpul îţi va scădea vederea
şi greu îţi va fi să deosebesti pe cei buni
dintre umbrele îmbracate toate la fel
într-o lipsa de lumina vei fi tentat
sa te iei dupa zgomot gust miros
la nici o pipăire întunericul nu va arde
aşa cum lumina te ardea dezmierda facea din tine
o faptură alba si cand prin prisma treceai
primeai toate acele culori viguroase
cu timpul vederea îţi va scadea
şi lumea te va privi la fel
cu un ochi mai stins cu un ochi mai slab
un ochi va clipi indulgent
dacă nici Dumnezeu nu ar vedea bine
atunci la ce să te mai astepti
de la oameni

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe mâinile mele se vad toate urmele
gâtul porumbelului le-a patat
cu purpura şi parere de rau.
obrazul pe care l-am lovit
sângereaza o rusine necontenita.
mă bazez pe niste manusi
de piele moarta
din câinii mangaiati
cu o metaforica lesa.
scoate-mi inelul
ca să te pot scutura de soarta.
mâna a destinului
şi tu te-ai patat
de mielul dus la altar
pe o poarta care nu mai ducea
în biserici.
doar manusi albe
vinde paracliserul,
ceruite bine.
aleluia cine le-o recunoaşte

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gabarit depăşit

te-am iubit
şi mi-am ieşit din mine.
nu mai sunt cai
feroviare, stii bine,
cai ocolitoare,
nici atât.
s-a vitrificat
dimineata ca o lacrima,
pe cand stam eu asa
si ma depaseam
in masura.
ochiul tau imperfect
ma cumpara,
ma desconsidera,
atat cat ti-a permis
uitatul de rezerva.
eu ma închpui
asa de mare
încât te acopar
cu o geana de mila.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câmpuri albe, câmpuri negre,
joc şah cu mine
dandu-mi voie pe rand
sa mut singuratatea
doar un pic mai incolo,
doar un pic mai departe,
o data poruncind ca un rege,
o data sfidand ca o regina.
o singuratate care sta singura
intr-un turn in care de obicei
sunt pedepsiti nebunii sa stea.
si de acolo sa-si aleaga albele sau negrele statui de lemn
care sa incalece niste cai de lemn.
cu moderatie acum despre nebunie
si despre jocurile in care esti obligat
sa sari dupa ce numeri,
sa te arunci si sa numere altii.
sah intr-un concept de primavara
şi cutia îţi aluneca printre degete.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

banul din mâna miresei
tot un ort
înţelegerea duce
mai departe
cu o casa de piatra
şi postasi de nisip
într-un tarziu
niste copii de carpa
un barbat uitat
într-o fotografie crăpată
dans schiopatat
se facea ca ea nu era
ce voia ce altii voiau
anume nu se mai stie
jartiera dantelata
dintr-un mucegai subtire
în cotloanele mintii
pulpele framantate
de grija
sa nu se desire valul

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralizie în somn

auzeam tot şi nu mă puteam ridica
sandramaua gemea ca un elefant batran
mi-am amintit ca traiam intr-un tinut temperat
ca noi nu avem elefanti care gem
odată vazusem unul si nu l-am mai vazut apoi
se zicea ceva de cimitirul elefantilor
dar habar n-am de ce imi veneau in minte toate astea
eram singur inchis ca de obicei
într-o constructie subreda careia ii spuneam casa
pe afara cineva zgaltaia geamurile
râul ramul se intampla ceva
iar eu eram din ce in ce mai sigur
ca in tinutul meu nu erau eroi
şi nici eu sigur nu eram unul
m-am liniştit ca prin farmec
auzeam tot, dar nu mă puteam ridica

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!