Lista completă, pagina 25
În satul copilăriei
În satul copilăriei îți ieșeam mereu în cale,
eu eram paznicul viei, tu îți făceai drum pe vale.
Tremuram de bucurie, așteptam să vină-amiaza
și te invitam în vie: vino că s-a copt teraza!
Era ora bucuriei, peste ziuă cea mai faină,
așezat în capul viei te-așteptam să stăm de taină.
Veneai rumenă, vioaie, pas sprințar ca de gazelă,
pe arșiță ori pe ploaie, tremurândă ori rebelă.
Nu te-nfuriai pe mine, ci pe cei rămași acasă,
ce-ți ziceau că nu e bine să pleci la ora de masă.
Dar nu-ți mai ardea de foame, aveai în stomac buline,
ale dragostei frisoane te-ndemnau să vii la mine.
Să stăm gură lîngă gură, trupurile-mpreunate,
hoții strugurii mi-i fură, dar nu-mi pasă: am de toate!
Mâncare și băutură, pentru mine tu ești toate,
pupături, tăvălitură, fără astea nu se poate!
Și ne ostoiam plăcerii, de nimic nu aveam frică,
ne prindea amurgul verii: tu Ileană, eu Petrică.
Așa ne strigau vecinii ca să ne ghicească locul,
dar tăceam chitic, iar câinii lătrau să nu-mi pierd norocul.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Petre Prioteasa despre gură, despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Întreb...
Pentru-n petic de pădure primii în cap o secure,
Pentru-un petic de negreață rămăsei cu mintea-n ceață.
Te-ntreb, Doamne, ce-am greșit de-așa pedeapsă-am primit?
Întreb soarele și luna ce-mi mai pregătește runa?
Nimeni nu-mi poate răspunde, nici măcar prin microunde,
Degeaba sunt conectat, n-am acoperire-n sat.
Numai mândra cu jungherul poate dezlega misterul.
Eu privesc spre Răsărit, dar ea e la Asfințit,
Strig că poate să-mi răspundă, mândra se preface surdă,
Lumină s-o pot vedea: e chipul ei, vocea mea,
De-mpingem timpul îndărăt, ea a uitat și cum arăt,
Dar.. chipul ei, în văzul meu, dispare, apărând mereu,
Întind o mână s-o ating, toate luminile se sting,
Iar inima-mi duhnește jar, mândruța mea n-are habar,
Cel dor nestăvilit mă vrea dorința ei, ofranda mea,
Să merg la Creator să cer viața-ne plină de mister,
Pentru noi doi, pentru urmași, nu dovedim că suntem lași,
Pe-aceeași cale, nemurire, în drumul către mântuire,
Să nu ne putem despărți de-om reînvia ori muri,
Cum umbră-om nu se despart și totul, totul își împart,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Prioteasa despre viață
Somnul rațiunii
Dacă somnul rațiunii totdeauna naște monștri,
voi vegheați-vă copiii: buni sau răi, sunt tot ai voștri!
Lumea este plictisită și ai vrea s-o corectezi,
dar defectul e prea mare, tu prefă-te că nu-l vezi!
Te-ai ferit de dușmănie chiar de ai dușmani o mie,
crezând în prietenie, rău ți-ai făcut numai ție!
Nu ai bani, ai trebuințe ce nu pot fi amânate,
ai contat prea mult pe vise și promisiuni uitate.
Nu cheltui tot câștigul, păstrează pe mai târziu,
nu știi ce-o să fie mâine în sufletul tău pustiu.
Bar, restaurant, hotel, cafenea - totu-i comerț,
nu-ți spori naivitatea, n-o obții făr' să dai șperț!
Și umblând cu ochii-nchiși riști să fii apostrofat:
- Hei, tu, cel cu capu-n nori! Cin' te crezi și în ce sat?
Ca s-atingi un scop înalt viața-și deapănă misterul:
juri strâmb să slujești dreptatea, minți ca s-ajuți adevărul!
Când triumfă nedreptatea, rațiunea-i netimbrată,
dreptatea, chiar după moarte, ar trebui reparată.
Istoria nu durează când armele ruginesc,
iar izvoare obosite adevărul istovesc.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Prioteasa despre suflet sau despre visare
Tu și eu
Trăiesc cu tine tot mereu,
nu știu ești tu sau, poate, eu,
mă regăsesc în tot ce faci,
din ce în ce mai mult îmi placi,
tandrețea ta este a mea,
ne-împreunează dragostea,
desenul tău, desenul meu,
culorile din curcubeu,
ești muzică, ton și acord,
zi singură-n al vieții bord,
când inima îmi e prea grea,
tu, sigur, mi-o poți alina,
când eu sunt versul, ritmul, rima,
tu ești respectul meu și stima
ne-ngemănăm, arcuș pe coardă,
dăm foc viorilor să ardă,
că vei trăi mereu în mine
cu tot ce-i rău, cu tot ce-i bine,
în orice zi, în orice ceas,
povestea noastră are glas,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Prioteasa despre iubire
Constatare
Te naști în lume cu noroc, dar nu există doi pe-un loc,
nu judeca, nu pizmui, de ai puțin nu jindui!
Fii vrednic de atât cât ai că poți și altuia să dai!
Vrei să fii bine înțeles, dar ce tovarăși ți-ai ales?
Or fi toți pe potriva ta? Pe-același loc nu pot doi sta.
De ești țâfnos, mereu calic, greșești și nu rezolvi nimic,
mai pune unul, altul lasă, se poate-ntemeia o casă,
privește mândru înapoi: curg aparențele șuvoi
de zâmbete prietenești, să le accepți, să te ferești?
Să-ți amintești că viața ta ar fi putut să fie-a mea!
Adesea greu m-am exprimat, gândind ce spun, am judecat
că știu ce zic, să pot privi, fără tăgada de-a strivi.
În fine, știu c-același sunt cu vise, spaime, păr cărunt
și mă privesc interior, cu ochi valoric mă-nfior,
că gesturi sunt cuvintele rămase-n cord ca sfintele,
n-am cunoscut audiență, doar răutate sau clemență,
copil fiind, am remarcat cum râdeau de-un handicapat,
dar nu vedeau că mintea lor era handicapatul chior,
că râde ciob de oale sparte cum umbră-om nu se desparte,
durerea o simțim la fel, necazul trecem peste el,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replica soției
Bărbate, iar m-ai supărat,
ce, te prefaci nevinovat?
Când vezi că-n ochi îmi sar scântei
tu mai pretinzi că n-ai idei?
Nu vezi că ești un tăntălău
și este vai de capul tău?
Te-ar rupe "câinii" de n-aș fi
să te păzesc în orice zi
că te zgâiești după femei,
dispari acum din ochii mei!
La "câini" te dau să te sfâșie
dacă mai scrii vreo poezie!
Deși-ți dau zilnic peste bot,
te tot holbezi ca un netot,
privești cu ochii-ți imbecili
și ceri clemență prin vecini,
îți dau "clemență" cătinel,
dar pe cocoașă că ești chel.
Nici milă, cred, n-o să-mi mai fie
când intri în bucătărie,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Mi-ai zis adio și-ai plecat,
am obosit de căutat,
răsfață-mă cu drag mereu,
cu îndrăzneală și tupeu,
cu gură arsă m-ai lăsat,
dar sete mi-e de sărutat,
eu te-am iubit, tu mai iubit,
dar visul nu ni s-a-mplinit,
tu l-ai uitat, eu n-am uitat,
pe sfânta cruce am jurat,
că orice-ar fi, ce s-o-ntâmpla,
voi fi al tău, vei fi a mea.
Doar până ieri ți-am fost iubit?
Mă mir de ce m-ai părăsit,
nu știu ce nu ți-a convenit,
la loc știut n-ai mai venit!
Aș vrea să știu, dar nu-ndrăznesc,
tăcerile mă obosesc,
la ce gândești, la ce mai speri,
când tot ce faci devin poveri
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bilanțul
Ca o blândă adiere gândul tău mă mângâia
și simțeam că-mi dă putere să iubesc, să fii a mea.
Fluieram în miez de noapte, încercam să fac bilanțul,
tu mă însoțeai cu șoapte și mă-ncătușai cu lanțul.
Lanțul dragostelor tale, tot fugeam să nu m-ajungă,
dar din deal și până-n vale era calea mult prea lungă.
La bilanț prima fu Ana, ce mai tânără vânjoasă,
întrecută doar de Stana, tare-n tender și lăptoasă.
Urmă Tanța cotoroanța, gușteră, bată-o-ar vina,
că ea mi-a stricat vacanța când mă ostoiam cu Lina.
Nu mai spun de Nicoleta, făcătoare de demenți,
căreia-i mergea flașneta de ziceai că-i pe rulmenți.
A apărut Margareta, fată fină, de oraș,
o plimbam cu motoreta și m-a prins Gena vrăjmaș.
Cât m-a mai vrăjit Elvira că-i țineam mâna în sân
când din fân făcurăm șira și râdea că sunt bătrân,
dar, văzând că nu mai poate să reziste la iubit,
mă ținea-n genunchi și coate spunând că a obosit
și, ca șmecheră, firește, să nu mor de plictiseală,
m-a prins cu Gina ca-n clește până m-au băgat în boală.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul și fapta (după Neagu Vasile-Scânteianu)
Din viața mea am rupt bucăți și-am împărțit la fiecare
fără să am prejudecăți: de-mi e prieten sau oricare!
Munceam cinstit un ban să am, nu m-am gândit să-mi fac un rost,
ce-mi prisosea îl împărțeam și alții m-au luat de prost.
Eram un visător ciudat, credeam în pilde și povețe
și mulți de mine-au profitat că eram bun și cu blândețe.
Eu chiar nu mă gândeam la rău, gândeam că Răul nu există
și proiectam în capul meu un ideal în lumea tristă.
Din cărți mă inspiram mereu, gândind că-s scrise după Viață,
dar m-amăgeam așa mereu, umblând cu visele prin ceață.
De sentimente nu mai spun c-am risipit ca un nabab,
c-aveam un suflet de nebun și mare cât un baobab.
Și risipind mereu avutul ajuns-am și eu la strâmtoare
că toate mi s-au dus ca vântul să văd și viața ce chip are.
S-au depărtat cu toți de mine când n-am avut ce să mai dau
și-n loc să îmi aud de bine numai batjocură primeam.
Acei pe care-i ajutasem abia de mă mai cunoșteau,
că nu prieteni câștigasem, ci doar dușmani ce mă loveau.
"Amicii" îmi zâmbeau stingheri, dar pe la spate mă bârfeau,
că deveniseră hingheri și ca pe-un câine mă-ncolțeau.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa, după Neagu Vasile-Scânteianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul și fapta
Din viața mea am rupt bucăți și-am împărțit la fiecare,
fără să am prejudecăți: de-mi e prieten sau oricare!
Munceam cinstit un ban să am, nu m-am gândit să-mi fac un rost,
ce-mi prisosea îl împărțeam și alții m-au luat de prost!
Eram un visător ciudat, credeam în pilde și povețe
și mulți de mine-au profitat că eram bun și cu blândețe!
Eu chiar nu mă gândeam la rău, gândeam că Răul nu există
și proiectam în capul meu un ideal în lumea tristă!
Din cărți mă inspiram mereu, gândind că-s scrise după Viață,
dar m-amăgeam așa mereu, umblând cu visele prin ceață!
De sentimente nu mai spun c-am risipit ca un nabab,
c-aveam un suflet de nebun și mare cât un baobab!
Și risipind mereu avutul ajuns-am și eu la strâmtoare,
că toate mi s-au dus ca vântul să văd și viața ce chip are!
S-au depărtat cu toți de mine când n-am avut ce să mai dau
și-n loc să îmi aud de bine numai batjocură primeam!
Acei pe care-i ajutasem abia de mă mai cunoșteau,
că nu prieteni câștigasem, ci doar dușmani ce mă loveau!
"Amicii" îmi zâmbeau stingheri, dar pe la spate mă bârfeau,
că deveniseră hingheri și ca pe-un câine mă-ncolțeau!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Petre Prioteasa, adresa este:
