Iurie Osoianu

Veşnicii...

doină răsune, răsune
-suflete fii raţiune
suflet devii raţiune
doino mai spune, mai spune

cine întâi va apune
soare -lactee- genune
sufletul meu -raţiune
doino mai spune, mai spune...

poezie de Iurie Osoianu (28 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adulter

... vânt rece. Întuneric deplin. Insomnie
stropi de ploaie lovind în fereşti
miez de noapte adânc ca o glie
defrişată de cai din poveşti

gânduri negre şi involuntare
peste cap colţ de plapumă tras ca un chin
pisicuţă torcanda strident la picioare
pânze albe din trestii de în

- te visez lângă mine - avalanşă de vise
sfarmă orice stavilă esita în cale
se tranformă în lavă de mişcări interzise
şi erupe în toate esenţele tale

iarăşi vânt. Insomnie. Absolută tăcere.
stropi de ploaie lovind în fereşti
te ridici. Te îmbraci. Şi ca orice muiere
pleci la omul pe care-l iubeşti...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugă...

şi iată-mă aguns la orizonturi
unde posibil, va ajunje fiecare
că să-şi achite ultimele conturi
dintre venire şi dintre plecare

doar echilibru între bine şi-ntre rău
mai ţine candela nestinsă-n raţiune
doar uneori pe scara sufletului meu
coboară când lumină, când genune

picioarele mai des se poticnesc
şi mânile aiurea cad în tremur
dar încă simt că poate mai iubesc
aşa cum am iubit şi-n alte vremuri

şi când va fi să plec n-am să regret
că am trecut pe-aici aşa din fugă
şi las în tină umbra de schelet
şi Tatăl Nostru-i ultima mea rugă...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o şansă...

... mai dă-mi o şansă, Doamne, să ies cumva şi eu
din apele ce toamnei plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
şi liber cum cuvântul din versul ce Ţi-l scriu

mai dă-mi o şansă, Doamne, să scap cumva şi eu
de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu
de golul care strigă la suflet însetat
de foc ce-ar sta să frigă şi tainic şi curat

de spaţii care-mi fură şi gând şi sentiment
şi pâinea de la gură şi ultimul moment
mai dă-mi, Te rog, o şansă să iau de la-nceput
această avalanşă de chinuri şi de lut

nu alte lumi mai drepte, mai fine şi mai moi
nu scară fără trepte spre cele de apoi
ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu
şi lacrima şi gândul şi bruma de sicriu

[...] Citeşte tot

rugăciune de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entitate

sunt cel mai straniu fenomen universal
sunt haos înzestrat cu raţiune
aceiaşi vârstă o avem- paradoxsal
dar ne-a născut explozia genunii
şi miliardele de ani de vreme scursă
printre nenumuratele configuraţii spaţiale
constituie nemărginita mea resursă
de a alege pentru noi o altă cale
pe care-om merge umăr lângă umăr
eu, Omul lângă Univers, Egal lângă Egal
să naştem Entitate fără număr
şi infinit de Geniu genial...

poezie de Iurie Osoianu (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

... o, scar-a mării ce te pierzi în cer
şi construită pentru mine-n mod special
ca să mă rupi de-aici din nicăieri
şi să mă duci direct în ideal

aşteaptă-mă o clipă. Vreau să-mi iau
să-mi iau valiza mea cu manuscrise
şi mai aşteaptă-mă o clipă să mai stau
pe prima-ţi treaptă rezemat de vise

apoi mă voi urca încetişor
cum urcă toată lumea nişte trepte
spre unicul şi veşnicul izvor
şi de lumină şi de lumi.
Mai drepte...

poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Lui...

un vis visam, un vis la o distanţă
de două mii de ani de la prezent
şi se făcea parcă din soare o speranţă
s-a rupt precum din toate un fragment

şi se făcea din ce în ce mai boreală
şi mai lichidă şi mai grea protuberanţă
şi peste lumea mea iniţială
împrăştia lumina drept substanţă

iar eu dormeam adânc în depărtări
mulţimi pluteau în aşteptarea împlinirii
şi flori curgeau pe strada dintre zări
şi El venea pe măgăruşul prorocirii

venea să-nfrunte soartă şi destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
şi printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veşnicie...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupa

cu ochii mei adânci şi trişti
şi larg înlăcrimaţi
să văd prin tine cum persişti
de-avalma pe urlaţi

ca regăsit printre stihii
şi stele cu nesaţ
şi lupi cu mutre stacojii
pornite pe urlaţi

cu plug să vin să te urez
scrâşnind din omoplaţi
şi rimă dulce ca un crez
şi pusă pe urlaţi

dar sunt pustiu şi nu mă ţin
bojocii terminaţi
în cupa plină cu venin
aseară, pe urlaţi...

poezie de Iurie Osoianu (31 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... pana la mine toate s-au trecut
si dupa mine se vor trece toate
c-asa e legea firii - nu se poate
reinstala Dumnezeescul conceput
dintr-un cuvant cu iz de singularitate

in alte Universuri eu exist
in stare si cuantica si vie
sculptand in pietre largi de temelie
si neagra vesnicie si abis
invalmasit de pura fantezie...

poezie de Iurie Osoianu (15 octombrie 2016)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum...

precum o stâncă ruptă în bucăţi
-fluidă lavă
curg lin înspre apoi şi judecăţi
scuipând otravă

precum un un fruct oprit, căzut posac
din cerul verde
rostogolesc în n-am fără capac
nimic ce pierde

precum o funie ajunsă dur la par
-întinsă strună
vibrează-n spaţiu unduiri de har
şi clar de lună...

poezie de Iurie Osoianu (31 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!