Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Doina-Maria Constantin

Lista completă, pagina 21

Reflecții la trecerea dintre ani

Fire argintii albite de timp, dispar,
pe-o pânză de păianjen cu brumă pulverizată,
ca visele de copii certitudini se estompează,
rătăcesc bezmetice cuvintele-n abecedar.
Ocazii pierdute, mângâieri subapreciate,
închiși suntem în amarul amintirilor goale,
mâinile am ridicat și-am călcat în picioare
inimi ce-n surdină durerea și-au strigăt.
Zgârieturi pe suflet în riduri pe obraz s-au transformat,
pe-amara balanță a existenței ne-am urcat,
cu experiență de viață ne-am îmbrăcat;
certitudini, erori, mângâieri dispărute,
griji și satisfacții toate-s trecute.
Deși brazde adânci rămân săpate în piele
ochii-mi strălucesc de speranțe și o nouă putere.
Nu mi-ai bătut la poartă căci emoționată,
în prag te-am așteptat,
ghirlandă de lumină la gât mi-ai așezat
și-un pumn de fragede semințe tu mi-ai dat.
Stă în puterea ta, cu glas suav mi-ai zis,

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poduri, porți întredeschise

Cu alai de picături cernute-n pași de geamparale,
Astăzi și-a făcut intrarea, cea de-a treia fată a toamnei,
Trubadurii să compună operele pastorale
Ce-amintesc de sentimente ascunse-n călțunul-doamnei.

Prin fereastra casei mele urmăresc picuri rebele
Prinse-n joc ca și vrăjite, fără frică se izbesc
De suspine pribegite printre cruci și măgurele
Lăsate în voia sorții, atinse doar de cânt dantesc.

Obrazul mi-am lipit de zidul din sticlă transparentă,
M-am lăsat pradă amintirii din viața-mi translucidă,
Devorez orice trăire dintr-o viață precedentă
Săvârșind cultul iubirii în luminoasa absidă.

Și privind cu ochi de suflet picăturile de ploaie,
Văzui a lor transformare într-un dans suav de fluturi,
Fluturi albi din vise coapte în ceasuri de reverie,
Zile, ore și minuturi săvârșec în viață, poduri...

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Astăzi sărbătoresc pentru mine

În zori de zi am rătăcit
printre pliurile vieții mele unde,
amintirile aniversărilor au rămas
proaspete ca și fața unui copil poznaș.
Copilă fiind de-ajuns îmi era
o mică cutie cu trei funde roșii
pe scara fericirii voioasă urcam
cu mâna ceru-atingeam
și de lumina solară ochii-mi umpleam.
Văd însă și aniversări
când inima de lacrimi era plină,
pachețele cu daruri lipseau și nu era lumină...
Lumea întreagă o simțeam ca dușman,
un cer cenușiu îmi era talisman
și de lume eram mereu mai străină.
Azi însă, după ce am învățat
să fac pace cu cealaltă eu,
sărbătoresc căci cunosc sensul durerii
și știu că din lacrimi cresc florile mierii.
Astăzi sărbătoresc pentru mine,

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

ASTĂZI SĂRBĂTORESC PENTRU MINE

În zori de zi am rătăcit,
pliurile vieții am răsfoit...
Amintirile aniversărilor au rămas
proaspete ca fața unui țânc poznaș.
Copilă fiind de-ajuns îmi era
o mică cutie cu trei funde roșii,
pe scara fericirii sufletu-mi urca,
cu mâna-i firavă ceru-atingea
și cu lumina solară ochii-mi umplea.
Întrevăd însă și aniversări
când inima de lacrimi era plină,
pachete cu daruri lipseau și nu era lumină...
Întreg universul îl simțeam ca dușman,
un cer cenușiu îmi era talisman
și de lume eram mereu mai străină.
Azi însă, după ce am învățat
pace să fac cu cealaltă eu,
sărbătoresc, deși pe-nserat,
căci cunosc acum sensul durerii
și știu că din lacrimi cresc florile mierii.

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulcea deșteptare a inimilor adormite

Mai cade încă bruma-n noapte, aparent vorace,
dar îndulcit, aerul inofensivă o face.
Iarba și florile acum nu mai îngheață,
perluțele sunt parcă înșirate pe ață.
Sunt picături precum lacrimile
unei femei dezamăgită-n dragoste,
ce și le usucă consolându-și gândurile
că din nou va răsări soarele în staniște.
Pe corzile timpului renăscut,
natura cântă melodii armonioase
căci mantie de verde crud și-a pus pe lut
zâna primăvară, nascuta din gerul trecut...
Îmbrăcat în verde, albastru, galben,
vântul coase-o armonie de Chopin...
Adagio, pe narcisa imperială
inima candidă se așază ca o bănuială,
razele strălucitoare învăluite-n eșarfa solară
își împrăștie printre brazde lumina boreală.
Frumoasă ești tu, primăvară,
proaspătă și parfumată ca fecioara codană.

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Comoara

Deodat' te descoperi așezat
printre ruine de obiecte hotic împrăștiate
ai vrea poate să fii mortezat,
sensul să le înțelegi și această absurditate.
Începi reconstrucția la întâmplare
fără a ști de unde și care ar fi capătul,
muncești însă cu sârg și cu ardoare,
mereu ești parcă desătul...
Sufletul e părăsit, cuprins de paloare,
intră în declinul hulpav, nesătul...
După epoci de muncă istovitoare
reconstrucția se dovedește a fi
o înfricoșătoare închisoare...
Salvatoare-i doar iubirea hi-fi,
care apare neprogramată,
dă toate planurile peste cap
trecutului pasiv cere camătă,
arme de flori își pune în sileap.
Zidurile temniței, pe cel ce iubește
nu pot să-l închidă

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia arhetip, femeia fără timp

Într-o liniște apăsătoare,
cu privirea ațintită spre soare,
pleoapele timpului mângâind,
trăiește-o femeie atemporală,
orizonturile intangibile jinduind.

Cu pantofi albi de singurătate,
traversează cu abilitate
secole căptușite
cu copaci zidiți în imortalitate,
mestecând pâinea tranșeelor
și-mpărtind visele colinelor.

Seară de seară,
cu cenușa viselor sale vorbește,
mintea-și împinge dincolo de lună
și cu privirea unui săgetător străpunge
limitele unui cer adormit în lagună.

De câtă pâine va trebui încă să se lipsească

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ie pentru dulcea Românie

Cu mâinile-n noroi sau în pământul reavăn,
dar și în cel ce plugul l-a uitat,
caut istoria gravată-n al dacilor cearcăn
că-mi este cel mai dulce habitat.

Din cufere de cucuteni păstrate cu sfințenie,
iau văl de borangic țesut în cumințenie,
fire de arnici sau mulineuri,
beteală argintie, mărgele și fluturi,
să fac o ie pentru dulcea Românie,
s-o-mbrac în speranțe, pace și-armonie.

Din frunze de arin și flori de nalbă,
adun culori pentru Cetatea Albă,
să strălucească-n veci mărturisirea
că doar unirea-n cuget ne e desăvășirea.

Și-am să brodez pe ia țării mele,
spirala, crucea, coarnele de cerb,
să știe o lume-ntreagă, până la ultimul corpuscul,

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câteva ore de delir

În liniștitele mele zile uneori,
lentile imaginare mă zgârie rareori,
precum spinii trandafirilor în zori.
O lentă mișcare ne-a purtat
unul lângă altul și ne-a-ngemănat nepremeditat.
Brațele-ți puternice mă strângeau
ca și cum lăsându-mă să plec,
rațiunea vieții tu pierdeai
cum peștii își pierd viața-n lacul sec.
Ca o noapte întunecată în care mă pierdeam
erau ochii tăi negri când pe ai mei întâlneau.
E vie încă amintirea sărutărilor tale,
ale buzelor aspre ca lutul din vale,
a limbii tale dulci ce gura-mi explora,
furându-mi oxigenul tot
și inima-mi în imponderabilitate apoi lăsa.
Fiecare geamăt ai dus cu tine,
picaturi de sudoare cu sărutări ai uscat,
orice mică palpitație ai căutat și cu tine ai luat,
fără respirație și speranță de viață m-ai lăsat.

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oglinda din afara timpului

Oglinda din afara timpului am privit
și modul meu de-a prinde viața l-am văzut
lacom și pofticios căci ultima ocazie s-a ivit
cu lumea să mă raportez în cercul devolut.
Impulsul ce fierele-mi mișcă e provocarea,
poate pentru că de mici am fost învățați
mai buni decât noi înșine să fim, precum zarea,
ori poate, pentru a ne simți destul de importanți,
ne crește vrerea de a cunoaște răsuflarea
dorinței de-a iubi ce se-adâncește precum marea.
În fond, lumea toată-i o descoperire
care cere negreșit o acțiune.
Acțiunea de-ar fi un sentiment,
stimulentul ne-ar duce oriunde fără viriment
și dacă lucrarea ar fi un cuvânt,
cu siguranță "exist" ne-ar fi acoperământ.
Am avut zile cu cerul în mână
și nopți albe cu rele și bune împreună,
dimineți speciale dar și aparent egale
și-n aceeași mișcare constantă

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 23 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Doina-Maria Constantin, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook