Virgiliu-Andrei State

Caretta caretta in Stockholm

Iese fum gros din hornurile
corăbiilor din Ferentari, blocuri,
case şi oameni tuşesc armonic
în centrul singurătăţii, al vâscozităţii
repetiţiei aceluiaşi regret
ce mi-a schimbat inima într-un diamant de gheaţă,
sub forja unui făurar discret, timpul.

Aici poţi să stai ore în şir
la geam, să priveşti păsările
rătăcite, şi ele tuşesc astmatic
de atâta viaţă carbonizată,
părăsite de visele ce le punea
sângele în mişcare.

Porumbeii călcaţi pe şinele de tramvai
din Amsterdam sper că sunt geloşi, invidioşi,
de atâta libertate ce se găseşte în fauna noastră,
în ipohondriile noastre de la 4 dimineaţa,
când luminile garsonierelor

[...] Citeşte tot

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cantina de acasă

eu mi-am petrecut ultimul an între alei şi gargare de cafea,
duşuri lungi, saune spontane, trei mişcări de braţe laterale,
învârtitul vaselor ca un jockey, buretele produce muzică sintetică
pentru cine nu ştie, aşteptând să fiu văzut de patru ochi, dar cum lucrurile
nu merg ca în basme, aceşti ochi s-au uitat la mine ca nişte derbedei,
"băiatu', n-ai şi tu un foc?"

"n-am". E răspunsul meu final. Aş adăuga, dacă
mi-ar permite controlorul între vagoane, "vă recomand să
vă luaţi chiar voi unul sau mai bine zis să vi-l făuriţi".
în fine, ultima saună a fost o cameră a sirenelor, oricum e plin
oraşul de ambulanţe, poate ar trebui să ne viziteze şi pe noi din când în când,
să ne resusciteze piepturile amărâte, du-te vino, hai că e vineri,
dar abia aştept să scap naibii de voi la o cafea, la Hornbach sau la înot.

Tolstoi avea dreptate, ce să mai. Şi cumva ştiu că nu e bine nici aşa,
n-are cum, dar sunt şi eu destul de cotoi afurisit cu blana în locuri peticite,
şi sunt convins că şi ceilalţi motani fură oase la cantină, le păstrează pentru ei.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!