Lista completă, pagina 2
E ea, femeia...
E ea femeia ce-n viata iti apare
O tainica lumina in noaptea efemera,
In brate te atrage, iubindu-te cu-ardoare
Hranindu-te cu-a dragostei himera.
La inceput izvor de daruire
Ingenua, gingasa si gata sa-ti ofere
In viata cenusie doar clipe de placere
Te lasa ca sa gusti din fericire.
Dar focul ce-l aprinde se-nteteste
Si viata-ntreaga ti-o cuprinde
Femeia este fiara cand iubeste
Nu iarta pe barbatul care-o vinde.
Dar de vei sti sa-i fii mereu aproape,
Ea dulci fiori in tine va aprinde
Pe al iubirii val, te va purta departe
Corabie de-a pururi, in viata si in moarte.
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de Ildico Asandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Femeia, despovărată de iubire
Despovărată de iubire
ea nu mai este decât o bucată de carne,
oase și păr
din care se vor înfrupta lupii flâmânzi
iar resturile îi vor ajunge
în burțile goale ale câinilor vagabonzi.
După o vreme mâini de olar o vor rotunji
în forme îmbietoare și cine știe
câte mâini de bărbați o vor mângâia.
Cât de frumoasa e, vor rosti ochii lor
și lutul se va-nroși de plăcere.
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia mea
Femeia mea nu se aseamănă cu altele,
Are fluiere fine, șolduri prelungi,
Mijloc subțire de frică-ai că-l frângi
Uneori cred că soră-i cu algele.
Teamă aș avea chiar de-a o-atinge,
Când lacrimă-i ce pe-obraji se prelinge,
Șerpoaică, ce se strecoară în iarbă
Cu pielea când rece când caldă.
Femeia mea are pasul ușor,
De o strâng în palme se preface în fum,
Lasă în urmă doar miros de parfum
Și se-adună toată într-un nor.
Nu mușcă, nu latră, nu zgârâie
Doar dacă-i pui zgardă mârâie,
S-o-nfurii să nu te pună ispita
Se preface-n scânteie dând cu copita.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara vieții
Singur, mult prea singur sufletul
i-am programat o întâlnire cu el însuși
azi e ocupat, mâine nu știu dacă va avea timp
poate poimâine -
până atunci clipele curg după un ritm prestabilit
pentru marele univers suntem mereu parteneri
indiscutabil e singurul care ne cunoaște
ne recunoaște
ne urmărește cursul
ne află toate secretele
când suntem prea istoviți
simțim cum ne cheamă
dar nu cum ar crede unii
spre moarte, ci doar
pentru a ne pune pe umeri povara unui nou început.
poezie de Valeria Tamaș (mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantec
N-a fost să fie mai frumoasă pasăre decât omul
Inima lui cuib de nesfârșite iubiri
Cerul, corola albastră pe care se așează norii să plângă
O imensitate pământul cu greieri cântând,
Lasă-ne Doamne mereu liberi
Azi și mâine și poimâine,
E-o vreme când vom zbura singuri spre Tine.
Dumnezeu din când în când
Obișnuiește să ia câte o mână de stele
Blajin, le împrăștie peste pământ
Răsar atunci oameni lumină...
Ia uite-i cum aleargă mângâind ierburi,
Nu-i așa Doamne că pământul e-o minge?
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de Ildico Asandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)
Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.
Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Și trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.
S-a întâmplat la fel ca și-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.
De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademenește, cu iubire te-mbată
Înger și demon
Deodată!
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia (întâi mărul...)
Femeia
I
întâi mărul.
pomul cu brațele întinse spre cer
și-apoi ea. mugur pe ramură
deschizandu-se-n floare sub ochii lui,
apoi mătasea atingerii
roșul buzelor arse de soare
și-apoi mărul. mărul însuși
din care-ți dorești cea dintâi mușcătură;
apoi mustul ce-ți curge dulce printre dinți
pe bărbie, pe gât, pe umeri
și-apoi toată acea răcoare
umezire pătrundere simțire trăire
icnetul mărului strivit
și-apoi ca o muzică desăvârșită
însuși geamătul, întâi puternic
apoi treptat, treptat, stingându-se
[...] Citește tot
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenii din pădure
hai copii să îi dăm bice
să mergem în pădurice,
vom găsi azi mure coapte
să mâncăm pe săturate.
lângă râu trei furnicuțe
din ghinde își fac bărcuțe,
printre ramuri jucăușe
păsările sar ghidușe.
unde-s? nu-s! se mișcă frunza,
se joacă cred de-a ascunsa.
un bondar morocănos
coboară pe-un trunchi nervos,
e trist că e singurel
fiindcă s-ar juca și el.
iepurașii strânși grămadă
morcoviori au prins să roadă
fiindcă săriră uluca
drept la lelea Irinuca.
rațele-s de negăsit
au plecat la pescuit
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Tamaș (2011)
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Ninge doamne apăsatu,
Ninge doamne-încrucișatu
Alb îi muntele și satu,
Colindeli dom'...
Veste v-aduc de departe,
Scrisă cum este în carte,
Venind și-azi din om în om
Colindeli dom'...
Cum în Viflaim odată,
Maica Sfântă, preacurată
Pe Isus a fost să nască
Colindeli dom...
Irod cum o auzitu,
Gând de moarte io facutu,
Teama având de nou născutu,
Colindeli dom'...
[...] Citește tot
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Ninge Doamne apăsatu,
Ninge Doamne-ncrucișatu'
Alb îi muntele și satu',
Colindeli dom'...
Veste v-aduc de departe,
Scrisă cum este în carte,
Venind și-azi din om în om
Colindeli dom`...
Cum în Viflaim odată,
Maica Sfântă, Preacurată
Pe Iisus a fost să nască
Colindeli dom'...
Irod cum o auzitu,
Gând de moarte i-o făcutu,
Teamă-având de nou născutu,
Colindeli dom`...
[...] Citește tot
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Valeria Tamaș, adresa este: