Stephan Roll

Umerii cuvintelor

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
şi în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor şi câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfinţitul pe panoplia lui de pluş
cu trifoiul umed al paşilor
cu apele îmbrăţişându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopţii.

Pe acoperişele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrişul clipelor.

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun poem e acela care-l ştii doar tu, celelalte nu-s decât unele cu asemănare, şi de aceea le iubeşti. Aşezaţi în rând, nu ne putem niciodată tăia craca de sub picioare. În poezie găsim un pahar plin pentru setea noastră, şi o pantă pentru fuga noastră în care demarăm preferându-ne în aburi pentru locomotiva eterului. Din poezie, ca dintr-un buzunar de prestidigitaţie, scoatem pentru farmecul nostru ascuns păsări împăiate cu raze, ceasul deşteptător al luceafărului, cocoşi ca prezidenţii de la casaţie şi lămpi gata aprinse. Nu vom isprăvi niciodată, neîncepând niciodată. Într-un turn răsfrânt în apă, noi urcăm în el logic scoborându-ne.

Stephan Roll în Lampa lui Aladin (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaloid

Noi infuzăm atomului dinamică

elastici constructivi
plămânii oraşelor
vertebre de bronz
muşchii schije de platină
suntem aorta zilei
mâine vor icni alţii
sportsmani
vom răscoli straturile geologice
cu râvnă de metal
vibranţi
prin latitudini
arteră de magnet
sânge
vertigiune
incandescenţă
respiraţie
viaţă ruptă din fuse
oţel

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din 75 HP (octombrie 1924)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas rotund spre inimă

Ridică-ţi ca pe o crizantemă de jos pleaopele
estetic vântul desface parcurile album
voila plopii dându-şi afişe ca-n Londra un groom
identic bancnotelor noi tac zebrat apele.

Prinde-mi glasul de rever cât o panglică cu un ac de siguranţă
îţi dăruiesc acele stele la fel unui serviciu japonez de ceai
pasul tău călătoreşte reflector în pupilă sau paraguay.
Apasă-mi cu mâna inima cum c-o piuneză o circumstanţă.
Seara va clădi printre tine corturile de stele şi eter
din turle liliecii vor trage tăcerea de capătul sforii
ascultă-ţi deci sângele ca greieri lângă urechea morii
şi vezi luciul arterelor asemeni şinelor de fier.

La un profesor de desemn la catedră luna a sosit
conform frunzele au căzut la examenul de chimie aurifer
trecând prin parc nucii toţi din cap i-au mulţumit
şi sălciile morfinomane se sinucid cu fiole de ger.

Flutură-ţi acum inutil nervii verzi ca o batistă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll (1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

F.T. Marinetti

Neîntrerupt silueta ta sky-scrapers strânsă în dinţi ca un pumnal
vreau să-ţi mângâi gâtul cum urc Turnul Eiffel sau beau vitriol
prin ochiul tău să trec submarin (ce frumos cow-boy de metal)
din distanţe mari cuvintele adaogă glandele cu alcool

umerii trosnesc la intervale precum podurile de fier
veac trecut ucis în unic gest de apoplexie
globul asudând sub locomotive cât cel mai brun miner
şi 15 hectare inimă sub noi mobilată cu poezie

iar dacă trenuri perforează senin munţii într-adevăr
vapoare înlocuiesc şi mai frumos trecutele sirene
futurişti din soare muşcăm ca dintr-un măr
în aerul peste tot ciufulit de planete şi antene

50 de metri înot în tine - înainte şi înapoi
ce trup ciclon desfiinţând oraşele de zmeură pe hartă
la fiecare pas cerul surpându-se ţipând în noi
şi deschidem cărţi în vitrine ca rupere de nori în artă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din Integral (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o relicvă

Cincizeci de ani de amintiri,
de loialitate, de cinste, de prietenie,
de iubire.
Sunt propriul meu requiem,
cu mâinile la piept,
cuminţite în clocotul lor
fără urlete.
Aşa s-au născut, poate,
să mângâie, să mă mângâi singur,
să mă întorc în zilele mele
ca pe coridoare, orbecăind
cu atâtea statui,
în care sunt mereu eu, mereu voi
şi să mă iubesc mereu în vacarmul meu
care-mi tot vorbeşte de unul singur.

poezie clasică de Stephan Roll din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal

Lasă luna grâul să şi-l depene
eu totuşi Doamnă vă trimet un pepene
flexibil şi cu mult sânge rece
acest pepene a învins orice foarfece
fântâni săreau ca epe-ne-rvoase
ce vărgat e un pepene poliglot cu favoriţi englezeşti sau frumoase
un tramvai e mai rotund ca un pepene
ori un pepene e mai pătrat ca un tramvai
nu ştiu Doamnă
vreţi un pepene electric sau vreţi un pepene cu cai
că mai poartă şi monoclu scuză-mă te rog
nu găsiţi că acest pepene l-a cunoscut pe Van Gogh
doi felinari se rugau: un înger în ficat înţepe-ne
dar vrem să purtăm şi noi cravată
ca ori şi care pepene.

poezie de Stephan Roll (1925)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aceleaşi ale omului de pe şes, trebuie totuşi alpinist să fii, ca să ştii să culegi florile neghinei. Un parfum îl simţim filtrat şi zvelt în noi şi ne ridicăm pe el ca pe o a doua coloană vertebrală, care îngroapă capul în azur să vedem cerbii bând sticla izvoarelor, să auzim cornul magic care înşiră pe puşca vânătorului mărgelele păsărilor. Cu pleoapa ca o seră de iarnă şi ca un ierbar viu al primăverii, ne-am îmbarcat în corabia cu pânze şi am pornit fără lopeţi pe hazardul unui ocean, să cucerim insula de fum a poemului. Neavând nimica de făgăduit şi nimica de împlinit, apelul nostru e adresat nimănui.

Stephan Roll în Lampa lui Aladin (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etc

Iubita mea dezarticulată perpendiculară
splina ta e maşină de cusut nori
glasuri sunt deflaţie monetară
Berlin face policeman la dreapta

Stele gri fluieră identic greşelilor de gramatică
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom
la five-o'clock sandwich îţi ofer nervii de fosfor
iată becurile cu mănuşi de lac la tâmple

diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru
fenomenal salcâmii au jucat pocker

în pieţe Forduri stau cu mâinile în buzunar
Edy îţi port sufletul prins cu piuneze
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni şomer
T. S. F. a şters cerul cu sârmă de parchet.

poezie de Stephan Roll din Integral
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!