Lista completă, pagina 2
Apocalipsă morală
Când pământul nu mai poate
Să care uzine în spate;
Când cerul se răzvrătește
Fumului ce îl orbește;
Când valurile se-nalță
Peste țărmuri fără nuanță;
Președinte, de m-auzi
În ce buncăr te ascunzi?
Părinte, de mai ai glas
Cui îi ceri acum răgaz?
Om de știință preavestit
Ce calcule ai pregătit?
A fost vis? Dar de ce oare?
Căci în lume, undeva
Un copil ridic-o floare
Călcată de dumneata.
poezie de Silviu Obreja (aprilie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu îmi ești...
Tu îmi ești alarmă-n zori,
Dorul dintr-o noapte lungă
Soare, când pe cer sunt nori,
Veșnic gând ce nu m-alungă.
Dar îmi ești și suferință
Când cu inima-mi firavă,
Nu îmi pot găsi credință
Spre a ta aură caldă.
Tu îmi ești, presus de toate,
Cert că splendidu-mi există
M-a lovit iubirea oare,
Oh, tu, diafană ființă?
Eu în schimb îți sunt declinul,
Un neant de mari proporții
O neștire cu destinul,
Pur neexistent al sorții.
poezie de Silviu Obreja (august 2015)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îngânată de izvoare
Îngânată de izvoare
Noaptea-n tihnă așternuse
Val de brumă și splendoare
Și cu ea mintea mea duse
'ncetișor...
De peste nori se-nalță ușor
Lumina blândei lune
Ce nezărind al său odor
Începe să mă curme
De-al tău dor...
Briza îmi răsfață aleanul
Căci doar ea știe cât doare
Să fiu dependent de calmul
Ce-l năștea a ta suflare
'cel fior...
Îmi șoptește răbdătoare
C-o să mi te-arate iară;
[...] Citește tot
poezie de Silviu Obreja (ianuarie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semaforul de la colț
Copleșit de plictiseală
Chiar la colț de strada mea
Un semafor plin de fală
Celorlalți le povestea:
Zi de zi, la opt jumate
Pe trecere observam
Un băiat privind în spate
La o fată cu ghiozdan.
Câteodată, pare-mi-se
Fata îl mai saluta
Dar băiatul cu gropițe
Tot din spate o căuta.
Într-o zi, curios din fire
L-am oprit întâia oară
Să-l întreb, de se cuvine
Ce-i cu acea domnișoară?
[...] Citește tot
poezie de Silviu Obreja (mai 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul atotsimțitor
Cu chip senin, de-ntindere eternă
Din mic țînut El dragostea discerne
Prin foc ce soarbe nuanțe de lucernă
Și-n sale flăcări bine se așterne.
Încet-încet văpaia lui profundă
Croiește loc mâhnitului alean
Căci de un timp ardoarea-i muribundă
Pierdută parcă-n zbucium cotidian.
în sobă, cenușa lui arzândă
Din nou așteaptă îndelung scânteia
Ce prea săracă iară se scufundă
În mări de suflet, cătând cheia.
Ajuns stingher, la capătul puterii
Privește în el cum toate i se sting
Și e cuprins de freamătul durerii
Când cel ce l-a aprins moare de frig.
poezie de Silviu Obreja (mai 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amarul visării
Prea des privii și auzii
Nătânge jurăminți;
Necontenit de suferinți
Eu doar știu a șopti.
Eram acolo ceas de ceas
Un zâmbet să aștern
Pe buzele chipului cast
Ce tremura solemn;
În ochii ei neprihăniți
Puteam privi poeme
Și nopți cu strigăte fierbinți
Sub ceruri plini de stele.
Iar timp trecu, dar în declin;
Peste sufletu-mi rece,
Căutător de-al ei senin,
Un alt crepuscul trece;
[...] Citește tot
poezie de Silviu Obreja (10 octombrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către cea din urmă muză
Tu ai să mă cunoști voios
Și abjurat de sine;
Dar nopțile vor slobozi
Pe jalnicul din mine.
Iar tu vei vrea să mă-nțelegi,
Dar e prisosul înșuși!
Și nu voi vrea să te dezlegi
De râsu-ți și de plânsu-ți...
De-ai să rămâi să veșnicim
Ni s-or deschide toate,
Dar nu castele, ce-s venin!,
Ci lumile din ape!
Am să te-alint cu foc și dor!
Dar rar, când se cuvine;
Nici să dorești a-i face cor
Deșartei promisiune.
[...] Citește tot
poezie de Silviu Obreja (noiembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Amurg
Mă hrănesc cu amintiri
Când gând și foc se-ncheagă
Și mă cufund în pur simțiri
Când tot în jur se leagă.
Și tot ce zace, tot ce-i mort
Din suflet se revarsă
Și n-am hotare, nu socot
Că ce cunosc mi-e casă.
Și mă întreb și mă strofoc
Tu lună ce te clatini?
Iar mă lumini cu gând de foc
În noaptea mea de patimi?
O fi venit cu dor nespus
Amorul să mi-l vază
Cu cin' te cerți, cu cin' te lupți?
Tu lună rămâi trează!
[...] Citește tot
poezie de Silviu Obreja (august 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Silviu Obreja, adresa este: