Lista completă, pagina 2
Oareunde oarecând
Pe drumul dintre undeva cândva
Într-un eter încremeniți ca unde,
Aș vrea să ne cripteze cineva
În armonia liniștii profunde.
Apoi îngemănați ca siamezi,
Cu buze încleștate-n sărutare,
Nălța-vom rugă albelor zăpezi,
Să ningă câte-un veac de așteptare.
Din dragoste vom împleti un gând
Și-n suflete dospi-vom o speranță,
Apoi uniți vom respira pe rând
Eu poezie scrisă, tu romanță.
Recuperați din jumătăți de cer
Parcurge-vom vecia pas cu pas,
Că-n legea firii toate nasc și pier
Și numai tu și eu am mai rămas.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Alerta pământului
Pământul face valuri, se frământă,
Bolnav de noi rapace furnicar,
Ce din adâncuri pân' la bolta sfântă
I-am pângărit curatul cu murdar.
El ne dă viața și primește moartea,
Lăsându-se lucrat ori blestemat,
Rotindu-se din zi, să facă noaptea,
Menține-n viață lumea de păcat.
Pământ părinte care-ți crești cu trudă
O droaie de copii ce se răsfață,
Răbdat-ai de la Dumnezeu, în față,
O palmă pentru noi și-acum ți-e ciudă.
Ne pedepsești cu dragoste fierbinte,
Ca să ne fie ruga mai curată
Și să ne fie-nvățături de minte,
Ne scuturi, poate ne trezim odată.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată la cincizeci de ani
Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Și scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca și-n inima ta.
Se umple paharul mai mult de jumate,
O singură dată la cincizeci de ani
Și punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.
Odată la cincizeci de ani se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiți la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.
Observi cum încet gălbenește dantela
Pe masa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-și gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri savoarea din vin.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți ani-lumină, copile!
Mulți ani-lumină, copile-bărbat,
O viață frumoasă te-așteaptă 'nainte.
Ești liber și tânăr, sănătos și curat,
motiv de mândrie la orice părinte.
La mulți ani-lumină copile-copil,
Cuminte și pur să trăiești în lumină
Deviza să-ți fie plăcutul util,
Cuvântul puternic și fața senină.
La mulți-ani lumină bărbate-copil,
Un munte de bine și-o viață ușoară...
Ți-aș zice, deci clasicul text inutil,
Dar nu-s comestibile toate ce zboară.
La mulți ani-lumină bărbate-bărbat,
Al tatălui fiu și al mamei nou-crai,
de vreo două decenii,, la față schimbat"...
La mulți ani-lumină, copile-Mihai!
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată la cincisutepatruzeci de ani
Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Și scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca și-n inima ta.
Se umple paharul mai mult de jumate,
La cincisutepatru și ceva de ani
Și punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.
Odată la cincizecișipatru se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiți la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.
Observi cum încet gălbenește dantela
Pe-o masă aa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-și gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri vechimea din vin.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut prin definiție
Străfulgerând lumină-n cristale și lichide,
Sărutul înflorește ca trăsnetul nisipul,
Iar dragostea-i inundă câmpiile aride,
Materiei ce-și poartă chimia și nimicul.
Realitatea nudă se-mbracă-n poezie
Și nu se rușinează de golul adevăr,
Cuvintele sunt șoapte de tristă veselie-a
Semințelor expuse din jumătăți de măr.
Dorințele preschimbă imaginile-n fapte,
Ființele în idoli cu sufletul frumos,
Picioarele sunt iederi în noapte-ntortocheate
Și brațele sunt aripi, iar ochii de prisos.
Prin degetele toate ce parcă ies din pori,
Iluzii parfumează lucrând ca rugăciunea
Și mii de fluturi zburdă pe trupul câmp de flori,
Ocean al desfătării cu valuri cât e lumea.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut prin definiție
Străfulgerând lumină-n cristale și lichide,
Sărutul înflorește ca trăsnetul nisipul,
Iar dragostea-i inundă câmpiile aride,
Materiei ce-și poartă chimia și nimicul.
Realitatea nudă se-mbracă-n poezie
Și nu se rușinează de golul adevăr,
Cuvintele sunt șoapte de tristă veselie-a
Semințelor expuse din jumătăți de măr.
Dorințele preschimbă imaginile-n fapte,
Ființele în idoli cu sufletul frumos,
Picioarele sunt iederi în noapte-ntortocheate
Și brațele sunt aripi, iar ochii de prisos.
Prin degetele toate ce parcă ies din pori,
Iluzii parfumează lucrând ca rugăciunea
Și mii de fluturi zburdă pe trupul câmp de flori,
Ocean al desfătării cu valuri cât e lumea.
poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit (18 aprilie 2015, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ovidiu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub semnul lui Brâncuși
Când umbra se lungește în asfințit de soare,
Chipul cioplit în piatră al,, Porții de Sărut''
Cu vraja și sublimul smintiți în sărutare,
Ascultă cum finalul imploră început.
E locul unde piatra sărută timpul mut,
Cuvântul zugrăvește din inefabil fraze,
Iar ochii largi sub pleoapă deschiși în absolut
Își caută lumina în spațiul dintre raze.
L-au dobândit poporul, obârșia și vatra,
Ca binecuvâtare a codrilor prin lut
Și l-au jurat pe cruce la poarta de sărut
Să știe tot românul că-i frate și cu piatra.
O operă a lumii cum nu mai este alta
A scos din piatra sacră nimic și absolut
Trudită-n praful stelei din care s-a născut
Din dragostea ciocanului cu dalta
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ton de primăvară
Auzi, privighetoarea cântă,
Precum o șoaptă de iubire
Și-n spațiul dincolo de fire,
Cu glasul de cristal te încântă.
Se degajează-n ceas de seară,
O clipă de sublim vizibil,
Din altă ordine stelară
Cu Universul imposibil.
Și lumea celolalte arte
Cu respirația tăiată,
Admiră emoționată,
O stea polară de departe.
Un vid ne distanțează cosmic
De timp, de mod, de loc și vremuri,
Prin câmpul infinit și gnostic
Pierduți ca șinele de trenuri.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte pe timp
Sunt trupul care-și scrie cuvintele pe timpuri
Din ultimul mileniu al anilor lumină,
Umblând fără temei să-și caute o vină,
În murmurul tectonic al altor anotimpuri.
Și gura-mi însetată ar bea dintr-un sărut,
Poemul inefabil scris pe-ale tale buze,
Ca pulberea de stele în urma unei muze,
Pe salba gurii tale cu gust de absolut.
Plutind așa pe ceruri am întâlnit o stea,
Prin ochii tăi iubito aș vrea să o privesc,
Să-i stâmpăr apoi focul și să ți-o dăruiesc
Căci sunt orbit de tine și nu mai pot vedea.
Alăturea cu steaua de strălucire plină,
Trec negura veciei ca simplu trecător
Un prinț consort podoabă la brațul de regină,
Doar minim necesarul dintr-un imens amor.
poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ovidiu Vasile, adresa este: