Lista completă, pagina 2
Fii altfel!
În lumea-mpărțită de vină,
De intrigi, discordii, dispute,
Cu Iude cu buze vândute,
Ce nu se sfiesc să sărute,
Fii altfel! Trăiește-n lumină!
În lumea prea fără de pace,
Lipsită de har, de clemență,
Ce pune preț doar pe-aparență,
Săracă-n virtuți sau decență,
Fii bun, însă nu te complace!
În lumea grăbită s-apună,
Ce schimbă-a iubirii noblețe
Pe griul cu multele-i fețe,
Istoria nevrând să-nvețe,
Tu luptă-te lupta cea bună!
În lumea de Cer mai străină,
Ce nu-și mai cunoaște Păstorul,
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (20 mai 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
E primăvară-n calendar...
E primăvară-n calendar,
Domol zefiru-adie
Și-un soare-aprins de chihlimbar
Pândește la chindie.
Tresaltă firea-n ciripit
De triluri îndrăznețe,
Dar gheața-n noi nu s-a topit
Și-n suflete-i tristețe...
Narcise galbene-și deschid
Petale grațioase,
În noi mai stăruie perfid
Firide-ntunecoase....
Răzbate soarele din nori,
Surâde cu blândețe,
Dar nu mai trec prin noi fiori
De dor... să ne dezghețe.
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (15 martie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înc-o minune
Dacă azi lumina zilei blând ți-a mângâiat obrazul,
De cu zori, cu voioșie bolta și-a întins topazul,
Dacă ai avut cui spune din nou: Bună dimineața!,
Ai trăit încă-o minune, iar minunea-i însăși viața!
De-ai putut cu ușurință să-ți faci slujba cum ți-e rostul,
Ca să pui pe masă-o pâine, să-i acoperi vieții costul,
Dacă rodnic și în pace ziua ți-o închei cu bine,
Ai trăit înc-o minune și nu sunt prea mulți ca tine!
Iar când luna cu-a sa rază bate cu sfială-n geamuri,
Străjuind în noapte-aprinsă în chenar de ninse ramuri,
Capul tău, pe perna moale, înainte de a-l pune,
Să ți-l pleci smerit în rugă c-ai trăit înc-o minune!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (21 ianuarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oprește-te s-asculți ...
N-auzi cum povestește vântul
Cu susur alintând pământul?
Când freamătă și-aleanu-și varsă
Prin lanul de secară arsă?
Când sprinten fluieră și cântă
Frunzișu-n frasini îl frământă?
Șoptește tainic cu-a lui boare:
Nimic nu este nou sub soare!
S-asculți și picurii de ploaie,
Când vin mărunți, ori cad șiroaie,
În fascinantul ritm, în ropot,
Sau suspinat ca într-un șopot,
Cum se preling pe ramuri ude,
Ar spune celui care-aude
Că nu-i urcuș fără cădere,
Nici viață nu-i fără durere!
Auzi cum murmură izvorul
Când prin prundiș îl mână dorul?
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (2 august 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mărunt?
Ești firul de apă pe-al vremii făgaș,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălțată trufaș,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
O floare de câmp la umbră crescută
Și fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un deal vălurit, teșit, din argilă,
Alături de munții semeți cu renume,
Priveliștea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un slab felinar într-o mică odaie
Și nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirabila nădejde
Iarna și-a întins hotarul, chiar și-n suflete a nins,
Conștiința-i fără voce, iar trădarea a învins,
Dintr-odată viața, parcă, și-a oprit firescul mers
Și sub lespezi de tăcere e-ngropat tot ce-are sens.
Îndoiala ne dezbină, apatia n-are leac,
Între solitare ziduri ziua-i lungă cât un veac,
Curg sloganurile sloiuri din amonte spre aval,
Din vâltoare, fără vâsle, mulți nu mai ajung la mal.
Iarnă stranie e-n lume; gerul s-a înverșunat
Să ne țină-n amorțire, într-un trist, prelung iernat,
Doar iubirea caldă poate să topească-al urii sloi,
Însă nu va fi scăpare dacă-i iarnă și în noi!
Și când soarele amăgește fără vlagă, pal și stins,
Când doar gerul face legea, dar de lege-i neatins,
Când sub pojghița sticloasă a-nghețat al lumii vis,
Mai avem doar o nădejde: Domnul ține ce-a promis!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (22 ianuarie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contrastele Golgotei
La Golgota sus, pe cruce, ura-a pironit iubirea,
Gândea lutul că-ntr-o grotă va-ngrădi nemărginirea,
Cei care tribut dau morții i-au pecetluit mormântul
Celui veșnic ce crease lumea numai cu cuvântul.
Bieți nătângi, stăpâni pe clipă și cu zile numărate,
Și străini de-orice lumină, cu suflete-mpovărate,
Înglodați în fărdelege, cu cruzime și trufie,
Au trimis la moarte-n chinuri pe Cel care morții-nvie.
Răstigniră Adevărul la Golgota fără milă,
Cu nevinovatul sânge au scris cea mai neagra filă,
Apărând minciuna, ritul și religiei taraba
Au legat pe Prințul Păcii, slobozindu-l pe Baraba.
N-au știut mai marii vremii, nici slujbașii stăpânirii
C-a Lui moarte-aduce-n lume zorii noi ai nemuririi,
Pe Singurul fără vină L-au ucis ca pe-un tâlhar,
Domnul, însă, dădea lumii al iertării sfinte dar.
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (2 februarie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un popas aniversar
Cum zboară anii, cine îi zorește?
O clipă-mi pare doar c-am ațipit;
Cu perii albi migdalul înflorește
Și ne trezește-n zori un ciripit.
Mai ieri copii, de-acum îmbătrânim,
Numai privirea ne-a rămas vioaie,
Prea multe anotimpuri cumpănim,
Prea multe-nvăluiri de nori și ploaie.
În valuri anii se zdrobesc de coastă,
Mai des se strică roata la fântână,
Ne sperie orice urcuș spre creastă,
Ziua cu noaptea molcom se îngână.
Vin anii-n care nu găsim plăcere,
Se subțiază "funia de-argint",
Se-nchid spre uliți ușile-n tăcere,
Nu mai simțim parfumul de iacint.
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înțelesuri (23 aprilie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă primăvară
Renaște primăvara iar în mine
Și mă-nnoiește pentru-a câta oară!
E-un suflu de-nviere ce revine,
E-acea speranță ce nu vrea să moară.
Renaște primăvara iar în mine
Și-ncet topește lespezile gheții,
Mă-nvăluie lumina și mi-e bine,
Simt calda-mbrățișare a vieții.
Renaște-n mine iarăși primăvara,
De cânt și ciripit tresaltă zorii,
Un greier slab își țârâie vioara,
Sub curcubeu se împăcară norii.
Renaște primăvara iar în mine,
Nevinovați, pe pajiști, zburdă mieii,
Doinește lin zefirul pe coline
Și mă îmbie la visare teii.
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (23 martie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
La taclale cu fiul meu
De mult n-am mai stat la taclale
Și-mi pare momentul prielnic,
Sunt tot mai puține "escale"
La zborul nesigur, vremelnic...
Cu vremea pricepem mai multe,
Găsim mai ușor vieții sensul,
Alături ți-e mama s-asculte,
Să-i spui cum ți-e, fiule, mersul.
Ce gând te frământă, copile,
Ce spaimă seninu-ți umbrește,
Ce scrii pe-ale inimii file,
Ce șoaptă te neliniștește...
Eu n-aș vrea să-ți judec vreo faptă
Și nici să te mustru, n-ai teamă!
Nicicând n-a-mbiat calea dreaptă,
Să fii cu băgare de seamă!
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (27 aprilie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Olivia Pocol, adresa este: