Mirela Vlaica

Imagine

Ascultă pământul cum plânge,
până acum nu s-a întâmplat ca îngerii
să moară pentru el.
Ne iubeam în nisipul prelins de pe stele,
trupurile noastre absorbind întunericul
concurau cu eternitatea.
După ce primisem în dar oasele vântului,
încercasem să punem în ele oceanul,
ne uitam la umbrele lumii,
treceam dincolo de oglinzile care ascundeau
peşteri şi vise, acolo unde purtam la gât
oasele de sticla ale vântului.

Ne iubeam în nisipul prelins de pe stele,
numărând lacrimile pământului…

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipnoza

Stăteai rezemat de copacul fiinţei
Prin care curgea destinul umanităţii
Visai la femeia de sticlă, înfăşurată
În vălul acela roşu—
Ea spunea tuturor în glumă că-l colorase
Cu sângele pământului, furat doar
In noptile cu luna plina
Pentru ca atunci putea culege
Nu ştiu ce plantă.
Spunea ceva de un dans printre crengi,
De oameni cu pipe în mâini care venisera
Nu de mult de pe mare,
De creaturi ciudate
Care se împreunau cu degetele lor
Descarnate…

Printre urletele lupilor culegeai
Cioburile femeii de sticlă.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenta

Stai ascuns dupa limba pamantului,
amestecat cu apa, cu noroiul, cu luna
oglindita in frunze.
Ce bine ca esti transparent
asa pot sa-ti vad inima, pot sa vad cum
sangele curge prin vine ducand viata
in toate colturile mintii tale.
Reusesc sa-ti vad si ideile. Pot chiar
sa le numar:1..2... n... sunt multe...
Vad cum prin sangele tau circula
imaginea femeii perfecte,
e-atat de departe de lume,
coapsele prelungi atrag mii de ochi
de felina,
sanii de gheatza imita muntii,
lacrimile ei scalda ingerii,
trupul -vioara canta oda barbatului-zeu.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopie

Nimeni nu mai vaneaza ingeri
pentru-a le smulge penele
din aripi spunand:
ma iubeste, nu ma iubeste...
Doar in visul meu culegem
sunete dintre nori,
le amestecam si construim viori,
ne jucam printre coardele lor imense,
ne luam la-ntrecere cu orbii
pe care-i intalnim.
Ciudat... ghicitorii in pietre
ne canta muzica norocului.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingerul meu

Tu, ingerul meu de otel,
cu vene de sticla albastra,
ai sange amar
si piele de sarma ghimpoasa.
Te uiti printre stele la mine
dar uiti de sufletul meu,
il lasi prada maniei
si-amarului vietii tarziu.
Tu, ingerul meu de otel
mi-esti paznic,
parinte
si zeu.
Tu, inger cu pielea ghimpoasa
ma dori,
ma alinti,
ma omori.
Tu, inger cu pielea ghimpoasa...

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!