Lista completă, pagina 2
Ieși din toamnă și respiră!
Pasul tău călcând alene iarba crudă și virgină,
Mâinile mimând viclene, gura mormăind a vină,
Trupul înclinat de doruri, inima oftând bolnavă,
Aripi frânte fără zboruri... și dorința iarăși sclavă...
Dar trezește-te iubite! Roua toamnei fie-ți muză!
Uită palmele zdrobite și nu căuta o scuză
Pentru lacrimile care nu mai vor poem să scrie
Căutând o împăcare, doborât ești de mândrie.
Ia o pagină albastră, un condei fără cerneală,
Udă floarea moartă-n glastră și pornește cu-ndrăzneală
Pe aleea pietruită cu speranță și iubire
Lasă-ți casa locuită de emoții și trăire.
Nu lăsa tristeți să vină, ieși în toamnă și respiră!
Inima să-ți fie plină de iubiri ce nu expiră,
Dă-mi sărutul nopții calde, toamna vine pentru mine
Încărcată de smaralde... și poeme pentru tine.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Liniștea cu vin pelin
Liniștea se sparge-n valuri, scoicile se-nchid oval,
Marea spumegă pe maluri, luna curge în aval,
Gândul îmi îngheață starea și cuvintele orbesc,
Mă inundă iarăși marea... tot nebună te iubesc...
Am nevoie de cuvinte, de iluzii și extaz,
Am promis să fiu cuminte, dar am lacrimi pe obraz,
Tu, în mintea mea bolnavă ești un demon dar și sfânt,
Ești comoara din epavă și blestemul din cuvânt...
Liniștea coboară-n valuri peste ochii mei vrăjiți
De iluzia iubirii, de alai de-ndrăgostiți,
Și te văd cu ochii minții, aplecat peste pervaz,
Lăcrimând în fața lunii, trist, cerându-mi un răgaz
Să mai las cortina seara, să iubești necontrolat
Sânul pârguit ca para, trupul meu neconsolat.
Gura ta mușcând haotic buzele de-un roșu plin
Mă inspiră iar erotic... și beau vinul cu pelin.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub un tei care trăiește
Te-ai născut în zi de iarnă când zăpezile tronau
Și ți-a fost adolescența o iubire ca-n povești,
Lângă lacul tău albastru poezii se creionau
Tu Luceafărul albastru, fiu din satul Ipotești.
Ai iubit un tei în floare și o salcie la mal,
Și scrisori ai scris mai multe să tot fie peste ani,
Cu un singur dor pe umeri cucerit-ai înc-un val
După ce atâta vreme te-ai ascuns de vechi dușmani.
Luna, cerul, lacul, teiul ți-au fost muze la apus,
Veronica și condeiul la mijloc de codru des,
Au fost îngerii și demoni dar ai spus ce-aveai de spus
Sol prin valurile vremii, trubadur neînțeles.
Nu te vom uita vreodată, nici poemele-ți de-amor,
Ai deschis un drum de versuri pentru generații-ntregi,
Și-ai lăsat un praf de stele dar secundele nu mor
Sub un tei care trăiește fără nici un fel de legi.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marilena Velicu, adresa este: