Maria Călinescu

Renasc în timp şi spaţiu

orizontul îşi risipeşte culorile
sfărâmă cioburi de întuneric ca într-un ritual
norii plumburii plutesc agale
prin valuri de ceaţă

luna e plină de taine
vrajă de-a curmezişul lumii
liniştea glacială se aşterne peste umbre
conturează imensitatea

clipa masurată în gesturi magice
mă face să ies din timp
gândurile învăĺuite în mătasea catifelată a nopţii
îngăduie viselor să se prefacă în fluturi

fusul timpului toarce clipe necunoscute
desăvârşeşte victoria unui val de simţire
salvează viaţa dintr-un palid abis
dorul construieşte un pod de vise
urzeşte calea întoarcerii

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Ce este viaţa? Un fir lung
Cu noduri dese, scămoşat,
Ţesut din doruri ce ajung
Pe drumul greu, în lung şi lat.

Viata e darul pe pământ,
Cât inima ne bate-n piept,
Divinu-a dat-o-n legământ,
Urmează-i drumul, cât e drept!

Viaţa-i pământ şi cer întins,
Scăldat în râu cuprins de soare,
Dar, mai apare cu cer nins,
Cu nori, furtuni, val de răcoare.

Viaţa îţi dă, dar, îţi şi ia,
Şi, piedici dese-ţi poate pune,
N-o poţi, nicicum, înapoia,
Domnul, de viaţa-ţi, va dispune.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul unei mame

Plânge cerul când te vede
cum înmugureşti în iarnă,
plânge şi nu poate crede
că ai iar, o haină albă.

Pleacă-te în rugăciune,
pleacă-te pentru a-i spune
vis frumos s-a împlinit
drumu-ţi este... însorit.

Floare alba te-oi deschide
în culori de soartă date,
radiază prin firide
ce au fost cândva 'ngheţate.

Să zidiţi un vis din stele
călăuze sa vă fie,
pasu-n doi ca dans de Iele
lacrimi doar, de bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Ne năştem, pe-o carte, cu paginile albe,
Crezånd, că e uşor s-atingi piscurile dalbe,
Începem a urca, sperând, în orice clipă,
Chiar, şi, când destinul, ne frânge o aripă.

Plini de speranţă umplem fiecare filă,
Cu vise aprobate de-a cerurilor milă.
Credem, doar, în viaţa ce-i plină de soare,
Nemuritori ne vrem, uităm că se şi moare.

Credem, că-i uşor a urca "urcuşul",
Nu-nţelegem greul când atingi arcuşul,
Simfonia vieţi-i de vânt zbuciumată,
Lacrima din noi, de soartă-i ancorată.

Soarta şi destinul susţin câte-o aripă,
Lumina se prelinge din ceruri peste clipă,
Glasul, gând ne pare strigăt peste culme,
Toţi visam o viaţă, dar, e-n altă lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema toamnei

C-un ciumăfai cules din iarba necosită,
Botează tot ţinutul cu tina-i nesfinţită.
Îmbracă-n jad cărearea, cu frunzele-i pictate,
Ce se desprind tăcute, de vânturi spulberate.

Cu straie-mpodobite, cu stele vii ce ard,
Îşi poartă trena-n falduri pe-a lumilor catarg,
Mai fură din culoarea bogatului brumar,
Lăsând ramura goală, şi, fără de frunzar.

Priveşte cu durere la frunza în cădere,
Un bob de rouă cade, este a ei, durere.
Ea simte despăţirea frunzelor de pom,
Cum, în faţa morţi-i văzută, doar, la om.

În mersul ei, prin lume, strânge în hambare,
Aşa cum apa-şi cheamă val ieşit din mare.
Ea picură-n apusul iubirilor de jar,
Lumina, în şoptiri, de care, n-ai habar.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub semnul echilibrului

fragmente de timp se aliniază
să formeze întregul
printre razele răsfirate se strecoară bucăţi de linişti
într-un amestec de tăcere şi lumină
pictează cerul plin de umbre aruncate la întâmplare

fire de infinit ţesute de o mână tremurandă
se întind pe pântecul sângeriu al amurgului
opresc căderea stelelor fără cer
micşorează distanţa
dintre mine cea de ieri
şi eu cea de zi

vântul alungă norii trişti şi murdari
lasă lumina să pătrundă ca un alint temător
vagi amintiri tulbură victoria
care va defini simţirea
când mâna nopţii mângâie pleoapele lăsate
totul devine linear şi calm
ca o efuziune prin sita timpului

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Respiră România, un iz de sărbatoare,
Ce-nvăluie-n speranţă, poporul ce-i tăcut.
Bat clopote-n vestire, pentru fiecare
Să nu uitam, nicicând, despre al ei trecut.

Ochii lumii fost-au şi lacomi, şi tirani,
S-au hrănit cu visul, de-a lua aur român.
Au vrut să ia cu ei, cu forţa, fără bani
Şi holdele bogate, dar, şi avut străbun.

Vânturi însângerate s-au abătut spre noi,
Scântei ucigătoare lăsau trup în noroi,
Istoria păstrează în carţi nenumarate
Nume de răsunet, ce nu vor fi uitate.

N-au cutezat o clipă-n distrugătorul joc,
Viaţa au riscat-o, sperând, doar, în noroc.
Azi, mărturie stau morminte de eroi,
Au apărat pământul cu viaţa, pentru noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, îngerul iubirii

Să nu te laşi înfrântă, piedici, ţi s-or pune,
Vremuri cu furtuni ţi-or da plânsul de zee,
Vise de s-or frânge, greu de te-o răpune,
Te ridic-arzând, să luminezi, Femeie!

Te-aprinde ca steaua, pe cerul nopţii grele!
De-atingi vămi de sânge, nu muşca de jos,
Caută-ţi, iar, locul, regină printre stele,
Vei radia candoare, cu chipul tău, frumos.

Rămai ce eşti femeie, izvor de vis, idee,
Un postum te-ai născut, în scrisuri aurite,
O muză pentru pictori, poeţilor eşti cheie!
Tu reînvii, mereu, simţiri, ce-s adormite,

Eşti ploaia de petale, gând cuprins de focul
Iubirilor eterne, icoană-n legământuri,
Eşti aură-n sfinţire, ‘n altare îţi ai locul,
Născută-n rai de suflet, zbucium lin, de fluturi.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!