Lista completă, pagina 2
BAT-O FOCUL, POEZIE
Poezia... bat-o focul
A adus și un venit.
Eu mi-am încercat norocul,
Publicul doar a citit.
N-a fost zi... și n-a fost noapte
La concurs să nu gândesc.
Mă gândeam cine împarte
Notele ce se primesc.
Și... de atâta agitare,
Am cerut și ajutor.
Am făcut-o ziua mare
Pentru voi... cei din popor.
Și.. săriră toți poeții,
Vorbe bune-mi trimiteau,
Eu... scriam pe toți pereții
Poezii ce-n cap aveam.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regim... sechestru
Umflați de bani, putere chioară
Uitând de lumea din prejur.
Își strâng recolta dintr-o seară
Iar totul li se pare pur.
Rămas în umbră, văd afaceri
Ce alții nici că bănuiesc
În jur se dau mereu petreceri
Și prostii stau doar ei plătesc.
O lume nu prea minunată
În care și eu m-am născut.
Credeam că ea va fi schimbată?
Dar revine iute spre trecut.
Un scârțâit se mai aude
A unui suflet părăsit.
Acolo soare nu pătrunde,
Și pleacă-n ceruri liniștit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, mai fă o minune!
Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în fața ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.
Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.
Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.
N-ascultam nici o povață
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viață
Ce am strâns tot am pierdut.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub salcia ce plânge
Ades m-am așezat... sub salcia ce plânge...
Momentul minunat, mi-a tot intrat în sânge...,
Visam că sunt cu tine... pe păr te mângâiam.
Dar sufletul din mine, mă arde și plângeam.
Nu numărăm minute... că ore îmi treceau,
Vroiam cu nerăbdare... încă un minut să stau.
Să -mi luminezi privirea... ce parcă mi-a apus,
Că nu-mi găsesc iubirea... de parcă tot e dus?
Dă -mi liniște în suflet, te rog nu mă lăsa...
Nu vezi că încă sufăr... după iubirea ta?
Dă -mi o îmbrățișare, dă -mi suflu tineresc,
Că salcia îmi moare... și eu... cât te doresc!
Îmi tremură și mâna, aș vrea să te ating...
Legat sunt în iubire și simt că -n'cet mă sting.
Un singur suflet poate... mai aștepta un an
Dar fericirea noastră poate pleca în van.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oglinda
Oglinda... este un obiect,
Ce este atârnat pe un perete.
Unii se admiră-n ea discret...
Alții... suspină cu regrete.
Eu... mă privesc în ea și-mi zic...
Oglinda... minte, mă înșeală.
Că practic... nu îi dau nimic,
De ce tot am o îndoială?
M-arată oare cum sunt eu?
În diferite ipostaze?
Sau sunt prea disperat mereu
Și fug de ale sale raze.
Când eram tânăr frumușel,
Oglinda... mi-era necesară.
O ascundeam în portofel
Și o scoteam seară de seară.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Graur sălbatic
Tu graur sălbatic... te-ai săturat de vremurile triste...
Ce au căzut acum ca niste ploi...?
Ce fac din viața ta și a mea o viață tristă
Că toți ajungem la lada de gunoi.
Pe câmpuri... altădată -n alte timpuri
Trăiai și tu destul de fericit.
Găseai un bob de grâu pe câmpuri
Acum tot câmpul este părăsit.
Tu graure sălbatic... prefăte intru-n clovn, un santimbaltic,
Și încearcă lumea să o poți schimba.
Că toți purtam o mască să nu rădem
Și să uităm de cum a fost cândva.
Hai schimbă tu... de poți această lume
Ce parcă... prea urătă s-a făcut.
Vino... in stoluri... ară, dă-ne grăne
Și tot pământul poți al stăpâni de mâine.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire adevărată
(Dedicată doamnei LUMINITA GOGA MARIEȘ)
Cum rândurile mele... acum sunt scrise,
Cum apele... nu pot curge înapoi,
Așa văd eu iubiri... ce-s interzise,
Și văd, adevărata ta iubire, sub cerul plin de ploi.
Aștept tacit în scănciobul uitării,
Să seamăn amintiri... ce au trecut,
Să- mi fac o salbă a chemării,
Iubirilor ce-n viața le-am avut.
Când pasul îți pare tot mai greu,
Când sufletul în piept te doare,
Gândește.. ca și mine, la bunul Dumnezeu,
Și dă-i iubirii... în genunchi o floare.
Nu înncerca sa scuturi copacii de frunzele uscate,
Că vântul are grijă, să cadă totul jos.
Întorce-te... la cei care-s departe,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, iartă-mă, te rog...
Hai... iartă- mă te rog, e vină mea.
În astă seară nu mă aștepta.
O altă fată eu voi întâlni,
O altă inimă precis voi cuceri.
Hai... iartă- mă... sunt tânăr am greșit,
Nu-s vinovat... ci trupu-mi răzvrătit.
Degeaba am umblat din floare-n floare,
Tu ai rămas mereu învingătoare.
Hai... iartă- mă... te rog... sunt vinovat.
Și creanga ce-a mai verde sa uscat.
E nefiresc... un singur pas greșit,
Regret enorm... știu cât te-am chinuit.
Hai... iartă- mă, că nu vei regreta.
Rămâi pe veci te rog... iubirea mea.
Când stelele pe cer vor răsări,
Eu... până-n zori de zi te voi iubi.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucium
Un singur bucium să răsune a mai rămas,
Celelalte tânjesc peste dealurile goale,
Sunt strigăte și sunete ce tac n-au nici un ceas,
Sunt timpuri triste, acolo jos în vale.
Un singur bucium încă mai răsună,
E un sunet trist de deznădejde.
Doar vântul știe de ce sunetul adună
Durerile copacilor ce plâng și nimeni nu aude.
Un bucium lung imens încovoiat
De vremuri aspre ce ne înconjoară,
Răsună peste dealuri neîncetat...
Nu vrea ca-n sate lumea să mai piară.
E singurul bucium de vreme uitat...
Acum nu are cine să-l mai poarte,
Pe dealul sterp, fără păduri, e defrișat
Unde acuma e stăpână, doamna moarte.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ioan Cojocariu, adresa este:
