Hilaire Belloc

Despre statistici vitale

Plăteşte scump pământul când ofera bolilor o pradă;
Unde averea creşte, omul curând o să decadă.
Dar mai multă nefericire e acolo – şi-i firesc –
Unde bunăstarea scade, iar oamenii se înmulţesc.

poezie de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, n-o arunca...

Copile, n-o distruge, n-o arunca departe,
Fă bine şi te-abţine de la amuzamentul nătăfleţ
De-a decupa toate pozele din această carte!
Păstrează-o ca pe comoara ta cea mai de preţ.

N-ai auzit spunând, minţi înţelepte, pricepute,
Că eşti moştenitorul tuturor secolelor trecute?
De ce te dedai la aşa ceva? Mâinile tale n-au fost făcute
Ca aceste pagini minunate să fie-n felul ăsta rupte!

Mânuţele tale-au fost create să aibă parte
De lucruri bune şi nu să săvârşească fapte rele.
Pot fi folosite pentru-a strânge de dincolo de moarte
Mâinile Bătrânilor, atâtea câte mai poţi s-atingi din ele.

Iar seara, la culcare, după ce soarele apune,
Dragule, mânuţele tale firave-au fost, cu înţelepciune,
Făcute, cred, şi ca să se unească-ntr-o caldă rugăciune
Pentru acei care-au uitat poveştile cu sfinţi şi zâne bune.

poezie de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!