Gheorghe Dobrovolschi

Costi nu-şi ţinea experienţele sale "închise într-un seif", ci le comunica colaboratorilor săi, de fiecare dată când se ivea vreo ocazie propice. El nu uita să le amintească interlocutorilor săi definiţia experienţei însuşită şi aceasta tot de la nemţi: "Un număr de prostii pe care le-ai comis sau le-ai întâlnit în viaţă şi pe care vei face tot posibilul să le eviţi în viitor."

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet, încet, spaima mea faţă de lună se transformă în dragoste faţă de ea. O doresc. Vreau să fiu al ei, să mă contopesc cu ea. De multe ori ridic braţele către ea – căci ea este tot timpul deasupra mea, nu mai există demult zi, totul e un clarobscur roşietic dominat de silueta ei impunătoare – eu nu mă pot înălţa către ea, dar spiritul meu poate. Mă mistuie dorul de ea, vreau să fiu tot mai aproape de ea.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A durat o bună bucată de timp până a reuşit să-şi introducă în reflex palparea corzilor pe ghitară, în armonie cu fiecare sunet pe care-l scotea pe gură. A adoptat forma de "reflex" pentru eliminarea acelui aspect de legătură din procesul gândirii, astfel ca mişcarea degetelor pe corzi să urmărească în mod automat sunetul vocal. În felul acesta imaginaţia creatorului nu se concentra decât la naşterea şi emiterea melodiei.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit a sosit clipa supremă, unică. Întâi unul, apoi altul, ne ridicăm către ea, cu mâinile întinse deasupra capului, bărbaţi bărboşi, cu feţe schimonosite şi ciudat de arhaice, femei slabe, uscăţive, într-o linişte roşiatică. Nu este un zbor. Este mai degrabă o realizare a unor vise, o atingere a idealului, binemeritată încheiere a unei lungi perioade de adoraţie. Este un final măreţ. Mulţimi tăcute părăsesc ruine impunătoare. Deasupra oraşului vânat, oamenii se dizolvă în colosul roşietic.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furat de treburi cotidiene, uit în fiecare seară. Totuşi simt o prezenţă străină, întoc capul şi sunt săgetat de spaimă. Un colos roşiatic suspendat cu greu de cer, stă să se prăbuşească peste noi. Deja pot distinge detalii; mări de nisip, munţi – totul într-o linişte sinistră. Nimeni nu pare să remarce fenomenul. Mişcarea ei către noi este implacabilă. Simt deja o apăsare nefirească, mă simt strivit de imensitatea ei. Lumea sub semnul acestei luni este dominată de aspiraţii brutale, de lupte pentru scopuri obscure, de barbar.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a ajuns la concluzia că totul era în regulă cu revenitul la normal, s-a gândit că este cazul să-şi organizeze cât mai plăcut existenţa. Aşa că omul şi-a inventariat mai întâi calităţile, apoi şi-a analizat gradul lui de ocupare cu problemele cotidiene. Şi astfel a ajuns în final la concluzia că-i rămâne destul timp la dispoziţie. Aşa a ajuns la următoarea stabilire de activităţi: artă lejeră, limba engleză pe care o avea de mult în atenţie, dar n-avusese timp, întreţinerea cotidiană a fizicului şi apoi rezerva cu neprevăzutele.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu, dar până la urmă Costi şi-a dat seama că pentru a ajunge la activităţi precum cele inventariate cărora să le acorde prioritate în viaţa lui, el trebuia să scape în primul rând de preocupările pe care le avea în clipa accidentării. Era clar că sfera în care se învârtea el atunci şi care îi ocupa tot timpul, era aceea a funcţionării cu toate adiacenţele în mod eficient a întreprinderii pe care o conducea. Deci trebuia să continue la capacitate absorţia gândirii, dar nu cu responsabilităţi de data asta şi să renunţe încet, încet, la câte ceva, ca în locul rămas liber să introducă în viaţa sa noile domenii stabilite de el.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecând de la ideea că subiectele consemnate pe hârtie vor fi sub formă de întrebări puse şi răspunse de Apostol însuşi, el şi-a propus să-şi orneze "dialogul" cu fapte din viaţă, întâmplate lui sau altora, fără o ordine prestabilită. S-a gândit din startul acestei preocupări să-şi pună chiar lui prima întrebare: "De ce să se apuce de scris?" Răspunsul: "Deoarece îi făcea impresia că-i plăcea această îndeletnicire, nu deranja pe nimeni cu ea, ba mai mult, în felul acesta reuşea să determine beculeţele din capul lui să licărească, contribuind astfel la menţinerea în sănătate a sistemului său nervos." Şi s-a apucat de lucru.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa au început frământările inginerului Anton. Cum pentru un om de vârsta lui timpul nu mai era un parametru decisiv, s-a gândit că n-ar strica să-şi facă puţină ordine în idei. Fiind un foarte bun profesionist, inginer cu multă experienţă în tehnică, organizare şi conducere, aceste şocuri sau mai bine-zis atacuri l-au determinat să-şi inventarieze şi apoi să-şi sistematizeze întrebările şi nedumeririle în legătură cu problemele lui, ba chiar ale societăţii în care trăia. Şi cum proceda în perioada activă, când seara înainte de a adormi îşi sistematiza gândurile pentru activitatea din ziua următoare, a adăugat prelucrării acum şi situaţia nou apărută.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!