George Cătălin Cudalbu

România este ţara unde toate începuturile capătă un iz tragic. Se aude sirena unei noi complicităţi.

citat din George Cătălin Cudalbu (15 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ucid cultura în ţara străbunilor mei, mi-au lăsat moştenire cuvântul plin de sens pentru a-l face soare.

George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele

Locuind în adâncul oglinzii
marea deschide tăcut evantai,
pe trupuri de clipe se prind livizii
precum scoicile în care azi te tai.

Peştele are o singură coadă
şi bate cu ea un cer trecut,
liniştea nopţii trebuie să cadă
pe insula ce n-a-nceput.

poezie de George Cătălin Cudalbu (21 aprilie 2020)
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoarea lui C

Avem nevoie de această toamnă,
e linişte ca la început de lume
şi tu eşti tot mai tristă
ţinându-mă de inima ce bate
străină în univers.
Striveşte fructele moi
până când aurul curge,
nu trebuie să înţelegi nimic,
un singur val te poate ucide
şi nu te vei trezi în patul tău,
ai scoici în păr de atâta nelinişte,
e un coşmar cu iepuri fugăriţi
pe zăpada neagră,
câinele acela nu venise să ne muşte,
îşi dorea doar timpul nostru.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul încă doarme

În ora aceea oraşul dormea
sufocat de fumul roşu al iubirii
şi liniştea lui nu-mi plăcea
golind de culoare toţi trandafirii.
Frumoasă precum un înger erai
prin lumina pudrată de ploaie
ce-a coborât gemând din rai
acoperită de lungi războaie.
Aveai ochii scăldaţi în vis
şi braţele albe ţi-erau moi
privind cum sufletul marelui abis
naşte o lume nouă între noi.
Nu mă săruta chiar acum,
voiam să-i spun dulcei minuni,
că trupul va ajunge scrum
pe fundul veşnicei genuni.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

Trec în sunete de tobă
prin oraş cortegii,
cerul morţii îi aprobă:
la dreapta cu regii.
Sub soarele de mai
cadavrele par cireşe
ce-aşteaptă corbii
pentru a le culege.
Sunete-nalte, sunete grave
nasc copitele de cai,
cerul morţii îi aprobă
sub soarele de mai.
Viori şi harfe adunate
varsă limpede cristal
pe veşmintele de nea
şi pe umbrele de cal.
Luna urcă la balcon,
e regină între regi,
soarele cel aburit
a plecat la douăzeci.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre de apă

Mă simt dator să-ţi mulţumesc
pentru aurul şi pietrele scumpe
ce mi le-ai dat să le îngrămădesc
în săbiile şi trupurile încinse de lupte.
Din steaua polară cu miros de urs
un seu de viaţă eu am scurs,
să dau luminii hrană întuneric
şi plantelor raiul seric.
Pentru femeie şi pentru bărbaţi
am smuls vinul strugurilor împrăştiaţi,
pentru fetiţe şi pentru băieţei
am strâns apa ochilor de miei.
Cartea de piatra strânge-o tare,
ea ţi-e trezirea din culcare,
adună cerneala viselor plecate
în călimara penelor curate.
Înalţă fără teamă un porumbel
cu haina inimii tale pe el
să-şi spele ochii în cald azur
neştiind de lumea dimprejur.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie, dulce iluzie

De nu vine nemurirea sub teiul cel bogat
unde pasărea de aur şi-a făcut cuib curat,
de teamă mă voi ascunde într-un colţ de lume
unde nici moarte nu va putea să mă dărâme.
Voi construi de la zero un mare imperiu
clădit pe cinste şi preţios frumos,
străin de orice lege a vechii lumi
unde oameni nu pot trăi decât cu stăpâni.
Dacă am un soare deasupra capului azi
şi-ntins în iarba îl pot privi în voie,
la ce-mi trebuie aur şi pietre rare
când a trăi în mine mi-e singura nevoie?
Tâlharii acoperiţi cu straie aurite
mână cârdul impresionant de vite
ce se sperie de la o simplă vorbă
că Dumnezeu e în cer şi viaţa-i probă.
Şi pe mine întâmplarea m-a adus aici
în viaţa mea ce are un singur stăpân,
inima curată ce tot timpu-mi vorbeşte
şi mă ajută să aleg ce-i rău sau bun.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vis etern

Dacă lumea când mi-o vezi
nu e decât lumea ta,
atunci lumea când ţi-o vezi
nu e decât lumea mea?
Pe alee se scutură copacii
îmbătaţi de culoarea toamnei,
clipele în clipe trec
scufundându-se-n întreg.
Corabie de vis ce pluteşti
pe oceanul de durere,
unde-i moartea cea senină
să scufunde totu-n vreme?
Singură stai la fereastră
şi priveşti lumea de haos,
tu străină azi te simţi
peste tot şi peste toate.
Străin mă simt şi eu, iubito,
neînţeles în lumea mea,
aş pleca tot mai departe,
dar nu am unde pleca.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citatul este un gând înţeles de toţi dintr-un gând neînţeles de nimeni.

aforism de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!