Gabriel Hasmaţuchi

Primul poem

Azi nu mai pot privi cerul în ochi.
Faţa lui tristă
e oglindirea feţei mele.

Cuvintele au vrut să-l străpungă,
dar s-au întors la mine,
fulgere.
Şi-un strigăt al fiinţei s-a pierdut
prin desişul de stele.

Era prima lacrimă a mamei,
primul meu poem.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real şi ireal

Timpul dispare din mine
şi-n locul lui apare o oglindă.
Mă văd
şi nu-mi simt atingerea.
Sunt pe cât se poate de real,
dar, în acelaşi timp,
sunt pe cât se poate de ireal.
Când, uneori, arunc în mine cu o piatră
se sparge oglinda
si mi se amestecă viaţa cu moartea.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul de tigru

Ai uitat ochiul de tigru
în palma mea.
E stratificat,
Cum, de altfel, ne este şi fiinţa:
cuvânt peste cuvânt,
cuvânt peste trup,
trup peste trup,
trup peste cuvânt,
cuvânt peste cuvânt,
până ajunge o sferă
pe care-o înfăşăm cu pielea.
Să ne rostogolim
în viaţa veşnică.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Pământul nu mai are formă de sferă
şi nu-l mai putem mângâia
ca pe-un motan pufos.

A devenit peste noapte
un zar tăios în mâna Morţii,
care ne obligă pe fiecare
să ne încercăm norocul împotriva ei.

E la mijloc şi o etică,
dar regula acestui joc
o schimbă chiar în timpul jocului.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XII

Cercul mi se rupe-n bucăţi
şi-încep
să fiu stăpânit
de-un singur anotimp.
Rănile-mi dispar
şi cuvintele care m-au săgetat uneori
se reîntorc
în gurile ce le-au înveninat.
Tăcerile înrădăcinate în
amarul unor ani
încep să înverzească.
Dumnezeu
stă înaintea mea
ca o pajişte fără capăt.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Stau pe marginea unui abis
şi-mi pregătesc rostogolirea

în mine însumi
să cad

ca un gând devenit
lacrimă pe mâinile părinţilor,
pe nodurile unor cruci
cu numele lor

din trecut, din prezent, din viitor.

În durate fără chip
ochii le-au rămas
cei mai vii.

În zori şi în amurg
privirea lor
merge pe vârfuri

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXVI

Bate clopotul a sărbătoare.
Tu, mireasă, mă aştepţi în prag.
Inima îmi e nemuritoare,
Căci în ea tu locuieşti cu drag.

Viaţa nu ne-o mai măsoară timpul
Clipele ne bat în inimi de copii,
Beatrice şi Ema azi ne spun colindul
Şi povestea verbului a fi.

Sensul vieţii mi-l găsesc în voi
Şi-n lumina gândului divin.
Fericirea glăsuieşte-n noi
Şi-n prezentul anilor ce vin.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Viitorul pregăteşte un lanţ
fără verigi slabe

şi mă pofteşte discret
să intru
prin uşa lui deschisă

aşa cum se strecoară şi el
în oglinda chipului meu
din care ies la suprafaţă
spinările
unor animale neclasificate:

un exerciţiu neconvenţional
de limpezire,

o călătorie spre mine
ca întreg
de gânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXX

Roua se prelinge de pe umerii tăi
pe rădăcinile mele însetate.

Pe o colină e un foc de tabără:

flăcările dansează
şi ne cheamă în şoaptă numele,
arată spre noi
şi trimit scântei spre chipurile noastre.

Ne spunem da
în dansul flăcărilor fără regret.

Roua continuă să cadă domol,
dansul flăcărilor e tot mai înviorat
de sufletul tău.

Ne spunem da
de la răsărit până la asfinţit.
Şi după aceea.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXII

Zbaterea unei foi sub mâna
ce-şi caută cuvintele
dă sens neliniştii ce mă cucereşte
fără o declaraţie de război.
Brutalitatea la care mă supune
într-o primă fază
nu-mi lasă loc de ripostă,
mă aruncă
în gura cruzimii înfipte
în şira spinării mele.
Folosesc acest dezavantaj
ca pe o şansă
de a descoperi cuvintele
ce dau un sens poveştii ascunse
din ochiul de apă
în faţa căruia îngenunchem
şi bem din el
tot albastrul cerului.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!