Lista completă, pagina 2
Avem nevoie de-o îndrăgostire
Nu vine nimeni să ne-nvețe,
e adevărat!
cum să ne smulgem
din noi pe noi
din propria tristețe-
cum să rămânem
aceiași doi nebuni frumoși
buni de legat,
când nimeni nu mai poate iubi
in lumea devenită din ce in ce mai mică
avem nevoie de-o indrăgostire,
de-un labirint, de ceva,
prea stăm in lacrimă ca-ntr-un glob de sticlă...
Sărută-mă-ncet, atât de-ncet
incât
să-ți rătăcesc aiurea
cu fiecare gând-
să rămânem aceiași, vreau
doi frumoși nebuni
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin (9 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Daniela Pârvu Dorin despre iubire, despre prezent sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îngerului tău
În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul își revine din fire,
suntem întrebați ai cui suntem fiecare...
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ți-e bine cu mine
și mie îmi este...
Am crezut că nimic nu mai poate da viață
vieții mele/dar azi sunt fără scăpare
vorbindu-ți te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare
azi-când mi-e drumul spre tine
deloc anevoios și abrupt!
Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche
ca și mine-n poziție de drepți-
unde ți-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana
spânzurată de noi pe pereți-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniela Pârvu Dorin despre viață sau despre suflet
De dragoste
pe sânii mei fierbinți
coc pâine pentru vrăbii -
când dormi te privesc cum respiri
mărindu-mi căldura,
anotimp fără contur
fără îngeri
nu știu decât să mângâi
și să-ți scriu
poeme cu gura
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniela Pârvu Dorin despre poezie
Vis viu
Ninge în primăvara asta
și iar nu mămai aud de sub troiene
deși fiecare vis viu
valsează afară din mine...
ca și cum ar avea loc o altă întoarcere la sân,
(am zâmbit când m-am găsit pe-o listă a vieții copil)
și mi-am spus, dorind să scap de această prigoană:
de bună voie și nesilită de nimenimai pot, vreodată, alege,
ieșirea din exil?
poezie de Daniela Pârvu Dorin (14 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Gând mărginit
Gând mărginit
Mai bine timid și miop
decât să iubești cu ură ploile
numai pentru că ele îmi înfloresc zâmbetul
luminează mai mult decât ziua toridă
pe care, în mine o-ngrop...
Nu știu ce gând mărginit o să-mi mai vină
dar urăsc spațiile înguste dintre oameni
oglinzile care se sparg
lăsându-mă și mai singur în lumină...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (20 aprilie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor...
Pântecul mamei nu mi-a fost căuș
dar dorul de tine îmi este
un cocon... fierbinte
degeaba strig!
mă simt încolțită de orice asfințit
și de florile ce cresc gigant pe morminte!
unde-mi ești când te strig?
caută-mă într-un poem
eu nu mai sunt Eu-
ochiul tău nu mi se-nchide!
nu vezi că-n orice dor
și-n orice gând al meu
strivesc cuvinte?
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară asupritoare
Pentru mine fiecare vară e asupritoare
o simt ca pe o rană
care se usucă greu
diminețile nu le mai simt
nu mai plătesc nici o vamă
dar noaptea încă mă doare...
stau cu ochii pe pereți, mai mereu
până-ți apare chipul
toată vara am avut un sentiment de trădare...
sau aveam...
știi tu, singurătate
ce întuneric mi-ar fi
de n-ar fi luna
știrbită din geam?
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (1 iulie 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
JOC
Se rotesc toate stelele în rănile mele
vrând să-mi astupe urletul înfometat de tăcere,
de ce mă cerți? viața e un joc pe scări rulante
cu tristețea asta îmi termin zilele,
nu mai suport nici o amânare,
trăiesc jucându-mă pe scările rulante
al ultimului val...
nu mai alerg...
fericirea ne duce exact unde trebuie să fim
în rest, viața e un joc pe scări rulante...
14.03.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (14 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare covidiană
De-o vreme
toate drumurile mă cară în spate
statul pe loc parcă-mi contemplă
mersul pe jumătate...
botez un cer peste viața mea
în fiecare vis...
și strig ca nebuna:
"nu-mi ajunge o viață
să iubesc un singur om''
aș fi obraznică
dacă aș mai cere una?
mă uit la cerul sub care trândăvim
pentru când vom fi liberi, mi-e teamă...
iubirea să nu bată pasul pe loc când ne iubim...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (17 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar și așa te iubeam...
parcă eram de gânduri născut,
in vis, iubire să-mi ajungă!
aveam gura pregătită de sărut
ochiul cald să te străpungă...
aveam zece mâini
dar mai multe- eu aș fi vrut...
până... ieri noapte/când
uimită de cât te iubeam!
mi se retezase o mână
ca-ntr-o ceremonie gravă
ca intr-un vis... de deochi...
dar... și așa te iubeam
te iubeam fără gură,
fără mâini...
fără ochi...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 septembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Daniela Pârvu Dorin, adresa este: