Dana F. Zaharia

Începuturi proaspete

Vine o vreme când de
la capătul livezii
sau
de la colţul străzii
nu
mai începe nimic...
Alergi înfrânt
prin apele oglinzii
ca şi cum
n-ai vedea nimic;
şi-i singura zi
în care te vei lăsa prădat,
călcat în picioare –
ucis (poate) –

pentru că e
singura zi în care
(crezi că) eşti fericit...

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară (în memoria lui Mihai Eminescu)

Afară plouă fulgerând!
E dis-de-dimineată.
E primavară doar în gând
şi tristă-mi este faţa!

Îmi amintesc - din când în când -
că tu mi-ai dat povaţă
să fie primavară-n gând
înseninându-mi viaţa!

Dar cât de trist se zbate-n cer-
dorinţa-mi să ajute-
acest eter de lerui ler
şi lacrimi ne-ncepute...

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aşteaptă-mă în vatra rece,
Scânteie ce nu vrea.
Nu vrea să plece...
Aşteaptă-mă
Să mă fac pe cale, stea,
Steaua ta!
Când voi veni cu vreascuri dure,
Focul îl vor aprinde două

Sentimentete pure:
Unul jos şi altul sus,
Prinos Domnului adus!
Afară lupii
s-or apropia suflând,
prin gaură de cheie,
duh, duh parcă bland;
din sân de haită urlet lin...
Din visare ne-or trezi
să
ne croim destin..

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simte darul când e dăruit

Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă pană de Înger
sus, sus în cer...
Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă lacrimă de căinţă,
jos, jos, jos...
pe un obraz umbrit
de aripi de Îngeri Păzitori!

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Primăvară iernatică,
Dreasă cu politică,
Mugurii cui ţi-i închini,
Furând mierea din destin?!

Cu furtună şi cu gheaţă
Ne-ai clădit o dimineaţă!
Ai luat vamă înflorirea
Şi plocon - întinerirea!

Şi-acum mugurii pe crengi
Îşi dorm somnul cel de veci!

Primăvară, tu petreci
Tot pe culmi de stele reci;
În rochii cu ţurţuri grei,
Îngheţând minciună-n ei,
Ca o lacrimă de fată,
Româncă necununată,
De miri falşi în veci curtată!

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cosit

- Maica Domnului, ţi-am adus şi Ţie
păpădie cosită proaspăt,
s-o atingi, că ştiu cum e
să stai
pe un scaun, în Cer,
şi să nu poţi să atingi, iar, iarba,
florile, spuse copilul din
scaunul său, cu rotile.
Mie aşa mi-aduc, uneori,
când îi rog şi
ce bine e, Stăpână!
Şi ce mai plâng
când mi se ofilesc în poală!
Şi-aşa aş vrea
să mă răstoarne – odată şi-odată-
în iarba necosită!
(...)
-Tu ai vrea, Celesto, întrebă Poetul,
să cazi în iarbă ca orfanii care nu...
nu pot să meargă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre în care să trăieşti

Ridicară pietrele!
Făcură templele!
Şi templele se dărâmară...

.....................................................
De arta pietrelor
să trăieşti apropiat cu sufletul,
punând genunchiul... şi umărul...
urma -infimă – a lacrimilor,
umărul lacrimii
în urma – insistentă –
a genunchilor, plecaţi
în faţa Dumnezeului tuturor!
(...)
Şi zise:
Iată pietrele în care să trăieşti cu urma...
în care urma ta să trăiască
înscrisă în Inima Domnului Viu...
...
Şi le-au vărsat sângele

[...] Citeşte tot

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri şi morminte

Am lăsat urme de
fiară - în istorie-
amuşinând valuri şi morminte,
certată cu pământul
şi cu apele mării:
cu bunul pământ, primitor de seminţe şi corpuri,
cu bolţile fluide ale mării,
cu tunelurile ei care duc în adâncuri...
Şi-atunci, am blestemat pământul,
plin de strămoşi,
dar, mai ales, am blestemat
bunul val al mării, edificiul ei fluid,
înfrăţit
cu trupul purificat
al înecatului!

Am fost certată cu pământul, cu apa...
cu stihiile aerului – nu;
mi-au rămas - drept mângâiere –
pentru mult, mut timp...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de lumină

Cei ce doriră să încalce legile
au fost deja excomunicaţi!
Iar noi abia auzirăm tunetul!
...........................................
Amintirea de sine
e ca o zămislire de prunci...
acolo, înăuntru, dintr-un fel de limită
menită să te susţină,
dintr-o... coastă luminoasă!
Păcătoase oase...
Nu ţin seama de toate
gesturile de "rămas bun"
ale sinelui - învelit în petale nedesfăcute,
neînflorite,
ca un boboc etern!
Şi eul îi abia... un arabesc fluid,
abia o... boabă
de rouă...
Dar ce vârtej să o mai soarbă?
Şi la ce bun?

[...] Citeşte tot

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!