Constantin Romanescu

Un câine fuge de bătaie, dar preferă întotdeauna înainte de orice, chiar şi de mâncare, o mângâiere. La fel se-ntâmplă şi în cazul copilului. Copilul preferă o vorbă bună înaintea oricărui argument.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred cu pasiune în literatura lui Creangă, care este mai nouă ca oricând, şi-aştept astfel de literatură, cu existenţă permanentă. Dar, de fapt, rezultatul aşteptărilor mele constă într-o suferinţă teribilă, pentru că literatura a devenit artificială. Când citesc, parcă aş îmbrăca o haină care mă strânge. Pe când, citind două fraze din marii scriitori, e suficient.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (12 mai 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă enervez citind literatură modernă, pentru că nu pe mine mă vizează această degradare ce o caracterizează, ci vizează generaţii întregi, care nu mai găsesc nimic în cărţi. O parte dintre tinerii de azi caută peste tot cuvântul, cu rostul lui, ideea. Dar nu găsesc decât o literatură anostă, care vorbeşte despre sex şi care transformă viaţa într-un spectacol urât. Nu vreau ca literatura să fie frumoasă, vreau ca ea să meargă la inimă, să te enerveze, măcar să te insulte cu talent.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (12 mai 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre marile "păcate" ale lumii contemporane este nesimţirea. Părintele Cleopa spunea (şi avea dreptate!) că nu este păcat mai mare decât acela de a fi nesimţitor la suferinţele altora, de a trece pe lângă suferinţă fără niciun fel de strângere de inimă. Mi-a rămas în minte această observaţie. Acum sunt convins că nesimţirea celuilalt este un lucru foarte "greu" pentru un suflet alcătuit cum trebuie. Şi mai cred că în asta constă originea răului contemporan în cazul mizeriei prin care trec unele familii agresate (tatăl îi scoate ochii mamei, mama îi aruncă tatălui apă fierbinte pe cap, copii bătuţi îngrozitor).

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt un mare admirator al psihologilor, aşa cum se prezintă ei azi în România, dar al psihologiei sunt. Ei, bine, nici măcar psihologia nu poate explica de ce apar modificări comportamentale de felul acesta. De ce, într-o familie, pentru a cărei întemeiere se presupune că a existat afectivitate reciprocă, apar, în special la tată, comportamente din acestea, de scelerat. Şi de cele mai multe ori e vorba de o aberaţie alcoolică. Noi vrem să fim moderni în toate şi facem clinici de dezalcoolizare, pentru tratarea dependenţelor, cheltuim imens pentru acestea, dar fără niciun rezultat. Avem clinici, dar n-avem bolnavi. De fapt, avem bolnavi, avem beţivi cu duiumul, dar care nu vor să fie trataţi sau care nu se lasă trataţi.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am luat în excursie bolnavi cronici, internaţi de ani de zile, unii dintre ei foarte săraci, afectaţi de boli psihice foarte grave, dar şi cu afecţiuni neurologice sau somatice. Am citit pe feţele lor emoţia de a vedea lumea altfel decât se vede prin fereasta de la spital. Nimeni nu şi-a dat seama că erau bolnavi psihic cronici, pentru că s-au comportat exemplar. Aceşti bolnavi au demnitatea lor, pe care trebuie să le-o stimulăm. Psihiatria aici trebuie să ajungă, pentru că, dincolo de diagnostic şi de boală, este omul. La o primă vedere puteai spune că sunt nişte epave, dar organizaţi în grup au dovedit că au potenţial omenesc care nu trebuie redus la pat şi medicamente. Unii dintre cei care vor şi urmează să fie psihiatri gândesc în mod redus, excluzând din meseria lor această tehnică psihiatrică foarte importantă: întâlnirea cu credinţa. De aceea, a fost şi o lecţie practică de psihiatrie.

Constantin Romanescu în ziarul Gândul, articol (15 aprilie 2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!