Cezar Petrescu

Socot tot ce am publicat până la romanul "Întunecare" dibuieli de ucenicie. N-am fost niciodată prea grăbit. Şi, mai ales, am avut oroare de literatură livrescă. Cred că un romancier trebuie mai întâi să trăiască viaţa, lăsând la o parte teoriile estetice şi toate preocupările deformate ale breslei.

Cezar Petrescu în Romanul românesc în interviuri (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mizeria comediei, ca să-i spunem aşa, mondene, este că totul se petrece ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic. Toţi vorbesc ceea ce n-ar trebui să vorbească şi fac ceea ce n-ar voi să facă. Toţi ar avea altceva de spus şi mai ales altcuiva de spus.

Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această aşa-zisă Capitală, această aşa-zisă cetate fară nimic de cetate în ea a trăit şi trăieşte într-un veşnic azi fară un ieri, fară un mâine. Nu ştie ce înseamnă "strânge bani albi pentru zile negre!" E un oraş de "ce-am avut şi ce-am pierdut!" Care cum izbuteşte a împrumuta câteva sute de lei se aruncă într-o birjă ori într-un taxiu şi strigă şoferului sau birja­rului: "înainte!... Dă-i drumul înainte, oriunde!" Ce suflet să aibă un asemenea târg şi cetăţenii unui asemenea târg? Urbanism, arhitectură, monumente, muzee?... Simbolul nu e Calea Victoriei, tenia aceasta de stradă lungă-prelungă şi strâmbă, cotită, sucită, corcită, unde toţi îşi vântură o viaţă tot aşa de strâmbă, cotită, sucită, corcită?... Când trec şi îi văd pe toţi, şi mă văd printre dânşii la fel cu dânşii, atunci nu pot suporta oamenii, portul lor, vorba lor, năravurile lor, căci mă recunosc în ei. Îmi stă în gâtlej mâncarea, mi-e coclită gura şi mi-s strepeziţi ochii. Atunci îi urăsc şi-i osândesc şi mi se pare că nu găsesc cuvinte îndestul de grele... Pe urmă mă trezesc iubindu-i cu înduioşare, cum îmi iubesc şi târgul acesta în care am să mor fără a fi trăit ceea ce se cheamă o adevărată viaţă: viaţa!

Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cunoşti fiecare colţ intim al trupului, când nu mai e o taină pentru tine, când ştii cum îşi încleaştă braţele după gât la sărut, cum se lipeşte de tine - ce femeie e mai frumoasă decât era când n-o cunoşteai?

citat clasic din Cezar Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om este un cimitir de intenţii nerealizate.

Cezar Petrescu în Calea Victoriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stătusem atâta vreme lângă fericire şi eu o căutasem aiurea. Nimic nu merită să treacă înaintea iubirii.

Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de caitlin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e să ştii a domina animalul, să-l constrângi sclav raţiunei, să-l ţii din scurt când şovăie.

Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de caitlin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Gustav, universul se împărţea în două lumi, răspicat distincte. Una pe care ştia de unde s-o înceapă şi care de aci încolo nu-i mai oferea nici un mister, fiindcă o demonta piesă cu piesă, metodic, ca pe mecanismul unui motor. Alta, ermetic refuzându-i taina, şi de care se dezinteresa ca de-un mecanism scos din uz, condamnat şi nevrednic de vreo luare aminte.

Cezar Petrescu în Baletul mecanic (1931)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că prietenia nu este decât aceasta: o prezenţă care se întregeşte cu altă prezenţă. Prietenii de obicei se caută, iar când s-au găsit, adeseori tac.

Cezar Petrescu în Calea Victoriei
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fram stătea în mijlocul arenei, alb ca zăpada, uriaş şi neclintit. Tot aşa stau fraţii lui din ţara zăpezilor veşnice, pe insulele de gheaţă plutitoare, când se înalţă să privească la alţi urşi albi, care se depărtează pe alte insule plutitoare.

Cezar Petrescu în Fram, ursul polar (1931)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!