Cătălin Bizdadea

Amnezie

Aminteşte-ţi şi de mine, printre sâmburii de timp
Pe care îi vei scuipa, plictisită, în praful drumului
De atatea ori, mestecând dimineţi frugale
Reci, aduse de spate, şi vei fi mestecând
Şi dimineata noastră, cand murdari pe picioare
Ne spălam unul pe altul cu apă de izvor
Şi râdeam ca doi proşti, şi se făcea frig peste noi
Iar oasele ne ţineau de cald, printre greieri filozofali
Ce ţintuiau in piuneze faldurile nopţii
Iţi mai aminteşti?
Pe dracu!... erau amurgurile acelea înecate în sange de vis
Peste care te dezbracai singura, nerugata de nimeni
Şi iti sarutam locul unde-ţi puneai glezna pe grumazul
Nopţii...

De ce ma priveşti aşa, cu ochii în genunchi?
Şi la cine te rogi in sinea ta?

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

aceasta este povestea ochilor mei
descusuţi de desfătarea ochilor tai,
acesta imi sunt eu, decurgand firesc
dintr-o probabilă floare de soc
intr-o probabilă toamna, un pic rece
cand gustam din sâmbure de piersică
şi mângâiam cu tristetea frunze amare
plânse de arbori amari, peste oraş...
şi arome sfinte imi tămăduiau obrazul
brazdat de probabile lacrimi
in probabilele seri cand se scuturau
salcâmii si in căuşul fiinţei lor
mirosea a cenuşă...

... probabil ţi-am şoptit "te iubesc"
cu frica de a nu te trezi
rezemată cum erai, de tâmpla pamântului
am murmurat chiar de două ori,
a doua oară crestându-mi palmele
cu probabilul nenoroc...

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!