Angelina Nădejde

Femeia - poezie

Eu văd poezia ca pe o femeie;
zămislită din dorinţa
şi dragostea
celui ce o compune.
Îi transmite trăiri,
sentimente
înveşmântând-o în metaforele
sufletului.
Uneori este ca o adolescentă rebelă.
ce dansează desculţ în miez de noapte
prin iarba cu rouă;
nu se supune canoanelor,
face să vibreaze inimi
în versu-i alb
şi respiră tinereţe.
Alteori ca o doamnă
frumoasă,
misterioasă,
admirată de critici ce îi aşează
cunună de lauri

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

E toamnă, iubite,
Şi plouă cu lacrimi;
În suflet furtună
Şi vânt.
Sunt pasărea tristă
Cu aripa frântă,
Culcuş căutând
Pe pământ.
Iar inima ca o maree,
Se zbate in valuri
Ce plang,
Aştept pescăruşii să vină
Pe cordul rănit
De cuvânt.
Zăpezi vin se-aşează
Pe frunte;
Şi anii nu-i ştim
De mai sunt.
Dar lasă-mi iubite
Astă toamnă,

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (31 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia - muza tuturor timpurilor...

Când Dumnezeu a creat femeia,
I-a dat tot ce se putea da....
Armonia trupului, asemenea unei zeiţe
şi frumuseţea din suflet.

I-a mai dat Dumnezeu o inimă mare,
Să cuprindă toate iubirile lumii:
Iubire de soţ, de frate, de părinţi,
Dar mai ales, iubirea de mamă pentru copilul ei.

I-a dat gingăşia unei flori
Şi tăria unei stânci care nu se lasă doborâtă uşor
La greu.
I- a mai dăruit feminitate,
Sa fie artiştilor muză.
Pictorilor, să-i poata picta în culori
Obrajii imbujoraţi când işi zăreşte iubitul;
Fericirea sau tristeţea din ochi
Şi zâmbetul fermecător.
Iar muzicii, i-a lăsat nobletea din suflet

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (24 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irosiri

Scrisoare de dor rătăcită-n pustiu,
Furtuni de nisip iau aduceri aminte,
Avea mângâiere de fluture viu
Şi lacrima serii în tandre cuvinte.

Am pus inocenţa din vise stinghere
Crezând în iubire ca în Dumnezeu,
Altare de jertfă în patru unghere,
Pe tine din umbră, sculptatu-te-am zeu.

Şi-n fiece seară cu mirul durerii,
Scriam nostalgia pe pânze de vânt,
Cerşindu-i speranţe mereu primăverii
Şi-n taină, în suflet, credeam în cuvânt.

Azi toate-s iluzii, închise pe veci,
Pe vrana iubirii, pecetea uitării,
Trimis-am scrisoarea pe alte poteci
Şi-n mine-s izvoare cu seva iertării.

poezie de Angelina Nădejde (19 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, înger de lumină

Când m-ai adus luminii, măicuţa mea iubită
Din trupul tău durut, necopt încă de viaţă,
M-ai învelit în roua de floare îmbobocită
Ce caută-n zăpezi fărâme de speranţă.

Şi m-ai primit la tine ca pe o primăvară
Venită prea devreme, dar totuşi mult dorită,
Erai copil ce poartă prin vremuri o povară
Din dragoste curată... cu viaţă-împărtăşită.

Ca pe un fulg de nea mă legănai uşor
Şi îţi părea că ţii în braţe universul,
În cântecul iubirii de somn izvorâtor
Eu cred măicuţa mea c-ai presărat şi versul.

În nopţile în care de boală mă vegheai,
Erai un rug aprins, un viu liturghier,
Din sufletul mâhnit tu mirul picurai
Şi îmi spălai obrajii în lacrimă de înger.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2014)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de toamnă

De ce-ai venit la mine toamnă,
Îmi era cald şi-mi era bine...
Deşi toţi cred că eşti o doamnă
Mă pot lipsi oricând de tine!

Te furişezi ca o amantă
În patul încălzit de soaţă
Te crezi mereu boema damă...
Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă?

Îmi laşi câmpii fără de straie
Copaci goliţi de-a lor podoabă
Şi flori murind fără să-şi vadă
Bobocii înfloriţi de vară.

Iar zilei tu îi furi lumina
La greieri - cântecul în noapte
Copiilor- copilăria
Iubirilor- dorinţi şi şoapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, femeie

Când te-ai născut, în prag de primăvară,
Au uneltit şi zeii să le primeşti pe toate,
Un trup armonios precum o lăcrămioară
Scăldat în ploi cu soare de raze dantelate.

Ţi-au dăruit curaj să poţi să rabzi mereu
Furtunilor din viaţă cu-atâta demnitate,
Tăria unei stânci să nu-ngenunchi la greu
Când trebuie să stai prin ape-nvolburate.

Pe chipul de lumină − un zâmbet arborat
Blândeţe în privire şi-adânci sclipiri brodate,
În sufletul cât cerul şi-atâta de curat
Vărsat-a Dumnezeu, imensă bunătate.

Dar, dintre tot ce ai, nimic nu e mai sfânt
Ca sentimentul-mamă, pecetluit în tine,
Ni te-ai născut să dărui, iubire pe pământ,
Femeie, tu eşti rodul, creaţiei divine.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (28 februarie 2014)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreg

Tu eşti copacul meu, eu ale tale ramuri,
Mi le fereşti de vânt, de viscoliri şi ploi,
În valsul primăverii pun verdele ca flamuri
Iar tu îmi mângâi floarea ce înfloreşte-n noi.

Îţi dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi
Şi-ţi pare că la altul am inima şi gândul,
În nopţi cu lună plină şi visele-ţi veghez,
Adorm abia la ziuă, aştept să-mi vină rândul.

Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi
Şi nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,
A noastră-i nemurirea căci vieţii-am pus altoi
Din dragoste curată în dimineţi cu rouă.

Să te zăresc vreodată?-N-am cum... suntem întreg;
De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,
Rămânem o coroană de frunze şi de flori
Sub mângâieri de lună, noi, veşnic visători!

poezie de Angelina Nădejde (11 martie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, Doamne?

În aste zile de restrişte,
Ajunsa ţara noastră dragă
Să fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic şi nimeni nu-i opreşte
În lupta lor după mărire.

Făcut-au ţara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără să aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentinţe.

Se bat pe legi şi ordonanţe,
Pe constituţie, parlament
Şi nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.

Şi este ţara noastră toată

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări târzii

Te-aştept în gara unde ieri,
Printre bagaje, trenuri goale,
Tu ai plecat spre nicăieri,
Eu rătăcind prin lumi duale.

Am scris pe suflet cu uitare
Zi după zi, rând peste rând,
De stau ticsite acum sertare,
Nu te găsesc măcar în gând.

De ce te-aştept? Să-ţi spun atât:
De te-am iubit, azi a murit,
Ai fost de îndoieli înfrânt!
Ce vreau să-mi spui? Că ai greşit!

Deşi nu cred c-ai să mai vii,
Să-ţi recunoşti atâtea vini,
Când mai sosesc trenuri târzii
Mai sper să fii, printre străini!

poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!