Pe străzile sufletului, fiecare casă părăsită e o viață trecută peste care s-a așternut praful uitării. La ferestrele lor ruginite zac mii de amintiri ce cheamă, răscolesc și ucid.
E mai bine că nu îmi vezi sufletul precum îmi vezi chipul. Dacă l-ai vedea, te-ai zări spânzurat în mijlocul lui. Așa vezi doar un zâmbet timid ce ascunde sute de lacrimi.
